Sfarsit de an

Am realizat ca maine se incheie 2010. Am avut un moment de mirare, deoarece nu ma simt in stare festiva. In realitate ma asteapta un Revelion pe care il voi petrece intre cei patru pereti ai apartamentului, in care nu mai avem nici televizor (urmeaza sa ne cumparam). Avand aceasta revelatie, in timp ce eram in drum spre farmacie ca sa ii cumpar bebelusei Vigantol, am intrat intr-un magazin si am cumparat o sampanie. E singura pregatire pentru noaptea dintre ani.

Cum a fost acest an? A fost foate obositor. Am muncit mult-mult, chiar daca trei sferturi am stat in concediu de maternitate:

- nopti albe,

- pana in martie m-au durut sanii de la alaptat, apoi am avut saptamanal sanse sigure de a face o mastita de toata frumusetea,

- copil plangacios ca mine,

- am ivatat sa mananc in goana, nu mai stiu ce inseamna statul la masa fara griji,

- dusuri rapizi, as putea sa ma intrec cu orice cadru al armatei, caci plansul copilului m-a invatat sa nu ma mai relaxez sub jetul de apa calda,

- nu mai am timp pentru taiat pielita unghiilor, iar la oja am renuntat deoarece zilnic scobesc in gura bebelusei dupa cate un gunoi sau semne ca un dinte mai apare

- am renuntat la vopsitul parului inca din prima zi de sarcina, firelel albe se vad clar si neglijente

- machiajul meu dichisit a fost reluat in septembrie pentru a masca oboseala,

- o singura iesire in oras la o petrecere pe data de 10 decembrie unde am stat de la 21,30 pana la 01,30.

Din septembrie am revenit la munca, lasand bunicile sa fie cu bebelusa. Nu stiu cat de buna a fost decizia pentru moralul meu, fiindca am realizat cat de jalnica sunt ca mama. Micuta se comporta docil cu ele, invata lucruri constructive, pe cand cu mine e un fiasco total. In prezent, incerc sa-mi corectez defectele materne, dar e complicat, credeam ca am procedat ca la carte.

2010 a fost un an extraordinar. De ce? Am o fetita foarte sanatoasa. Se dezvolta asa cum trebuie. Zilnic zambetul ei, imbratisarile cu manutete-i micute si noile achizitii mi-au dat cu adevarat un sens sa ma trezesc si a doua zi.

Ce imi doresc pentru viitorul an? Nimic in plus fata de cel care a trecut: sanatate si forta de a trece peste toate provocarile.

Inchei gandurile cu urarea sa aveti un an de 2011 ori mai bun decat anteriorul.

LA MULTI ANI!

Mos Craciun cu plete dalbe

Mica vacanta

Am revenit din deplasare. Impreuna cu familia am fost in vizita la cumnata mea la Onesti.

Am reusit ca in patru zile de sedere sa nu stricam nimic. Bradul a ramas intact, bibelourile la locul lor, farfuriile intregi, paharele complete. In realitate am observat ca am o fetita energica, dar cuminte. Cand i-am spus ca nu are voie sa puna mana acolo sau acolo, m-a ascultat. Momentele de nesupunere au coincis cu oboseala sau cu senzatia de rau creata de temperatura crescuta ca reactie a organismului la vaccinul de un an.

Suntem iar acasa. Bunicii sunt ultra-bucurosi ca ghemotocul a reaparut sa ii inveseleasca.

Cracun fericit

La noi a venit deja Mos Craciun. Ne-a rasfatat pe amandoua, chiar daca eu sunt cu mult in afara grupului tinta. In urma cu cateva ore, mosul a trecut si pe la noi aducandu-ne daruruile pe care a considerat ca le meritam. In ciuda faptului ca nu suntem in localitate, Mos Craciun stia unde se afla fetita mea cea cuminte si au facut cunostinta, Intalnirea a fost emotionanta si amuzanta. Cea mica nu a priceput ce se petrece si de ce rad cu atata pofta. Pe mine m-a distrat inocenta ei maxima in aceasta intrevedere. Ea a primit hainute, jucarii sin un scaun mic-mic.

Alaturi de bebelusa va urez un Craciun fericit!

Fericirea

Suntem cautatori de fericire. Mereu ne declaram nefericiti, caci nu avem o casa prea mare, daca avem o casa mare suntem nemultulmiti ca trebuie sa muncim mai mult, nu suntem etalon de frumusete, nu suntem sefi, nu am achizitionat o masina mai mare si mai puternica etc, etc.

Sunt in categoria celor care mereu cred ca se putea mai bine, ca ceilalti sunt mult mai priceputi si mai competenti. Insa intr-o zi, mergand cu autobuzul, am vazut un tanar imobilizat intr-un carucior cu rotile care radea cu gura pana la urechi, asa cum nu am mai facut eu demult.

Am realizat ca sunt fericita, dar in ignoranta mea tratez cu indiferenta detaliile banale. Din acea zi, am devenit mai atenta. In fiecare dimineata, ma trezesc multumita ca am un loc de munca stabil pe care l-am obtinut dupa sase ani de dat examen de titularizare. Chiar daca mai exista nopti nedormite caci bebelusa mai are cate o indispozitie, nu ma mai enervez, deoarece sunt recunoscatoare ca am un copil sanatos, in standarde, care s-a nascut programat, in functie de programul meu. Sunt multumita de aspectul meu, caci sunt sanatoasa.

Prima zapada din iarna aceasta mi-a favorizat un alt prilej de fericire banal. Am iesit cu saniuta. Eu trageam de ata, bebelusa statea asezata. Mergand prin zapada nu mi-a venit a crede ca am ajuns si eu in acest stadiu. Mi-am amintit cu acuratete ca in trecut ocupam locul copilului, iar tata era cel care ma plimba.

Sunt parinte. Imi exercit rolul cu mirarea inocentului aflat pentru prima data in aceasta postura. Dar aceasta experienta imi provoaca fericire.

Intrebari

Cum o dezvat pe bebelusa de suptul buzei inferioare?

Este noua ei preocupare care ne pune nervii pe jar. Eu, tati, bunica, mamaia, bunicul si tataia ii scoatem buzita din gura.

De ce isi suge buza?

1 zi / 1 an

Primii pasi

Intentionam ca pe 12 decembrie sa incetez activitatea acestui blog, deoarece bebelusa este copil. Dar am realizat ca pentru mine fetita va ramane bebelusa toata viata. Asa ca inaugurez al doilea an de blog cu aceeasi intentie de a anunta omenirea ca  si noi existam. Voi continua sa ma bucur sau sa ma ingrijorez pe acest jurnal virtual fara a avea pretentia ca spun ceva nou.

Daca pana la varsta de un an nu m-am laudat cu primii pasi, iata ca o fac acum. Micuta a indraznit sa mearga singura o foarte scurta distanta pe data de 29 noiembrie, insa a fost doar anuntul oficial ca este pregatita sa se desprinda de mami. 

De ziua ei, de fata cu toti musafirii, bebelusa a facut primii pasi. Zilnic au urmat acte de curaj. S-a desprins din mainile mele si cu un echilibru emotionant merge distante din ce in ce mai mari. In cinci zile a progresat foarte tare.

Cronica primei aniversari in imagini

Am implinit un an.

La multi ani, bebelusa mamei.

Numaratoarea inversa (2)

Maine este ziua cea mare. Sunt emotionata. De 12 luni privesc uimita ca am fost capabila sa aduc pe lume un copil. Ma minunez zilnic cand ii vad mutrita, manutele, piciorusele si nu imi vine a crede ca s-au dezvoltat in mine. 

Anul acesta a fost special deoarece am trecut prin numeroase momente cheie care mi-au cerut sa ma reanalizez, sa ma adaptez si sa ma obisnuiesc cu evenimentele noi:

In primul trimestru al anului am invatat sa am grija de bebelusa. Am trecut amandoua peste colici si peste nopti albe. Am invatat sa adorm in secunda in care pun capul pe perna.

A venit apoi clipa cand alaptatul devenise o piatra de incercare. Ambitia de fier m-a impins sa renunt la somn si sa imi desfund sanii pentru a o alapta pe fetita. Am izbutit ca 11 luni si jumatate sa pot sa o alaptez, iar intarcatul a fost initiativa ei transformand momentul in ceva natural nu intr-o etapa traumatizanta pentru cea mica. 

Vara caniculara ne-a favorizat un program de vacanta. Zilnic am iesit in parc unde aveam locul nostru sub un copac umbros. Acolo ne-am facut prieteni de varsta noastra, iar in timpul somnului de dimineata al bebelusei am citit mult.

Din septembrie a urmat o noua schimbare majora. M-am intors la catedra. Despartirea a fost grea pentru mine. Luasem decizia inainte de a fi atat de prinsa de inatoririle de mama. Cinci ore pe zi sunt plecata, iar pregatirea orelor mi-o fac cand doarme cea mica. Cat sunt acasa sunt mamica ei care o plimba, o rasfata, se joaca cu ea. Mi-am propus ca pana la varsta de doi ani,cat as fi avut dreptul sa stau cu ea, sa incerc sa nu ma plang de oboseala. Recunosc ca sunt slaba si ca o data pe saptamana plang si ma descarc de toata tensiunea acumulata. 

In prezent m-am obisnuit cu noul program casa-serviciu-casa, insa nu stiu daca mai fac ceva bine. Nu stiu daca mai sunt o mama buna si daca am mai ramas profesoara care eram odinioara (aici nu stiu daca am fost un cadru didactic bun). 

Acum ne ies maselele. Vom trece impreuna si peste asta.

Cum am supravietuit? Datorita familiei: sot, mama, tata, soacra, socrul. Care este rezutatul? Am copilul pe care mi-l doream: (hiper)activ, sanatos, vesel si iubitor. 

Numaratoarea inversa

Mai sunt trei zile si implinim un an.

In acest rastimp nu m-am putut lauda cu primii pasi, nici macar cu mersul in patru labe. Bebelusa nu merge singura, ci doar tinuta de manuta dreapta. Astfel nu intram in categoria copiilor precoce, nu avem niciun element de comportament care sa ne faca demne de invidiat. Fetita se dezvolta in ritmul ei, fara sa bage de seama ca unii confrati bifeaza performante fizice superioare.

Sarbatorile de iarna

De azi, 6 decembrie, incep sarbatorile de iarna care vor culmina cu venirea lui Mos Craciun. Simt o bucurie imensa si emotie caci e pentru prima oara cand darurile au un destinatar pretios. Mereu mi-a facut placere sa ofer cadouri celor mari cu conditia sa citesc in ochii lor bucurie, altfel devine o povara sa cumpar un dar cu gandul ca va fi primit cu indiferenta sau eventual mi se va cere sa il schimb.

Dar de acum bebelusa a dat un sens sarbatorilor. Sunt nerabdatoare sa ii vad reactia cand vom impodobi bradul. Vreau sa ii aud chiotele de entuziasm la vederea globuletelor si a luminilor multicolore. Sunt sigura ca va fi nerabdatoare sa descopere ce se ascunde in spatele hartiei multicolore de impachetat. 

Personal imi amintesc ce farmec aveau aceste zile cand eram copil. Surpriza ca a venit in timpul noptii Mos Craciun si ca a impodobit bradul in sufragerie lasand exact cadourile pe care mi le doream exista si acum in inima. Imi amintesc cum deschideam usa si descopeream camera ornata si cadouri ascunse sub brad ce purtau numele meu pe ele. Le datorez parintilor si bunicii spiritul Craciunului deoarece nu au incercat niciodata sa spulbere povestea in care traiam, iar acum continui sa cred in minuni avand o tovarasa care va patrunde in lumea basmului hibebernal.

Va doresc tutror oiarna magica.

Intarcarea

Au trecut 11 luni si jumatate de la nasterea bebelusei. Dupa prima ora de la nastere fetita mi-a fost asezata la san si am demarat marea aventura, alptatul. Cred ca va mai amintiti obstacolele pe care le-am intampinat, nu stiu din ce motiv organismul meu a fost atat de sensibil in acest proces natural, insa ambitia m-a facut sa continui. Gandul ca prin efortul meu ii asigur celei mici anticorpi m-a imbarbatat si m-a determinat sa ignor recomandarile celor apropiati sa renunt, sa trec pe lapte praf.

Acum avenit momentul sa ma despart de micuta. Procesul a fost unul natural. Am sarit treptat cate o masa, iar laptele de seara i l-am oferit pana cand am avut certitudinea ca bebelusa nu mai suge, ci foloseste sanul drept suzeta. Secretia lactata s-a redus in timp, iar eu nu am intampinat nici cea mai mica problema (ironic!).

De Sfantul Andrei am renuntat la alaptat. Am asteptat sa vina o perioada in care sa imi permit nopti turbulente, plansete de regret. Surpriza maxima a fost ca bebelusa nu a manifestat nici cel mai mic suspin. Bucuria unei intarcari fara obstacole mi-a fost umbrita de gandurile ca nu mai sunt atat de importanta pentru copil, ca de acum se poate si fara mine, ca bebelusa mea devine din ce in ce mai independenta.

Ce am castigat alaptand? Am un copil sanatos. Nu i-am administrat nicio pastila, nici un sirop,  nu i-am introdus in fundulet niciun supozitor. Mie imi ramane satisfactia ca botul de carne care face legea la noi in casa, care trezeste aprecieri prin voiosie si frumusete, mi se datoreaza. Cand ii vad manutele durdulii, piciorutele carnoase, ochisorii iscoditori imi creste inima ca am luat decizia de a o alpta.

12 Decembrie

Nu pot sa cred ca peste doar doua saptamani bebelusa mea implineste un an. Cand a trecut timpul? Cum si-a permis sa zboare atat de repede? Imi pare ca ieri ma fortam sa incap in haine, o singura geaca urata fiind capabila sa gazduiasca si burta ce ascundea pe bebelusa. Parca a trecut doar o zi de cand doctorita mi-a pus in brate un bot de carne cu greutatea de 3,500 kg. Si imi pare ca noptile nedormite au fost doar un vis urat. 

Am marea revelatie ca am supravietuit. Sunt intreaga, mi-am recapatat simtul umorului, am revenit aproximativ la silueta anterioara si sunt iar in campul muncii ca un angajat eficient. 

Copilul s-a transformat incredibil. Daca in primele luni se exprima doar prin plans, in prezent ni se adreseaza tuturor avand reactii de apreciere sau de respingere. Din cocuta care statea culcata pe spate, acum e in pozitie verticala fiind foarte complicat sa ii schimb pampersul, sa o imbrac, caci e capabila sa fuga prin tarare. Merge tinuta de manute. Mananca mancarea pe care o gatim pentru noi fata nicio schimbare: ciorba, supa, peste, carne cu piure, sarmale, ardei umpluti, mamaliga, branza, smantana, covrigi, lapte pasteurizat, biscuiti, paine, unt, iaurt, mancarica de cartofi, mazare etc. A mai ramas doar seara, in completarea cerealelor, sa ii dau lapte la san, dar capitolul acesta a fost de mult incheiat.

Ma apropii de un an. Am izbutit sa am un copil care nu cunoaste medicamentele. O fetita ce are in prezent greutatea indicata de cartile de specialitate. O bebelusa cu comportament de copil fericit caruia doresc sa ii conserv Paradisul de pe Pamant.

Gangureli dulci

Zilnic vocabularul micutei se imbogateste. Este o revelatie sa o ascult cum mi se adreseaza. Dimineata este vesela si zglobie, caci a dormit toata noaptea linistita. Cand vin de la scoala este mustratoare deoarece am parasit-o in favoarea altor copii. In acelasi timp, se urca in bratele mele de unde nu mai doreste sa coboare. Dupa ce doarme la pranz, ganguritul este prietenos. Are timp sa imi povesteasca ce a facut dimineata, ce doreste sa facem seara, vorbim ca fetele in asteptarea lui tati. Seara este o explozie de bucurie. Familia se reintregeste. Cel mai comic membru al familiei se intoarce de la munca. In ciuda oboselii acumulate, chiar daca este foarte stresat, tati are o rezerva de energie sa se joace cu bebelusa care rade necontenit. 

Spune cu mare acuratete "tata", "gata" si "baba" (= bunica). Mai nou, cand vede canita cu apa spune "apa", iar la vederea olitei se screme. "Oap" inseamna "noapte buna", iar "pap" = papusa. 

Se observa ca nu am inclus cuvantul "mama". Am fost data uitarii. Acest cuvant nu este pronuntat de cea mica, desi am exersat toti in vederea insusirii lui. Ii spun "ma-ma", iar bebelusa repeta clar dupa mine cu glas muzical "ta-ta". Zambetul triumfal pe careil afiseaza ma dezarmeaza si ma determina sa astept cu rabdare momentul cand voi deveni si eu o parte integranta a vocabularului fetitei mele.

Mihail si Gavril

Bebelusa m-a rugat sa transmit toate gandurile bune celor dragi care poarta numele arhanghelilor Mihail si Gavril: tati, nasa, verisoara si matusile. Va dorim multa sanatate, impliniri si iubire. 

La multi ani! Sa traiti cu numele!

La bloc

Programul foarte incarcat nu imi mai permite sa scriu pe blog. Am initiat cateva proiecte la locul de munca care imi consuma diminetile, iar de la orele 14,00 pana seara sunt numai a bebelusei. Dupa ce o culc, ma pregatesc pentru a doua zi.

De cand ma stiu am incercat sa fiu o fiinta foarte discreta. Salut pe oameni, insa nu intru in viata lor decat daca este dorit acest lucru. Locul copilariei mele a corespuns acestui tip de viata. Vecinii interactionau doar in limitele bunului simt, respectand intimitatea celorlalti.

Casatoria m-a facut sa ma mut din casa parinteasca, intr-un bloc unde spionajul este la mare arta. Vecinele fara cariera au sapat in comportamentul meu pana cand au identificat o sansa sa se ia de mine. Primul motiv a fost o pisicuta pe care o hraneam. A fost revoltator deoarece acest animal facea sa puta pe casa scarii. Nimeni nu a luat in calcul subsolul infect cu tevile facute praf. In prezent, nu mai hranesc eu pisicuta, ci un alt vecin cu reputatie de om viloent. Nimeni nu ii reproseaza nimic.

Alt motiv de a fi in centrul atentiei vecinilor este teava de la baie. Apa curge in capul vecinului violent. Nu a cautat un instalator sa reparam problema, ci a sarit direct la bataie. Impulsivul a bubuit cu pumnii in usa si a continuat cu amenintari agresive. 

Tot el, a venit in timpul verii sa ne ceara sa nu mai facem galagie cu papucii pana la ora noua dimineata. A trebuit sa merg desculta pana cand am putut sa imi cumpar alta pereche de incaltari mai silentioase. Intre timp urmaream masina de serviciu a balaurului sa constat cand parasea domiciliul pentru a incepe sa traiesc si eu. Ar fi fost frumos din partea lui sa ne spuna ca in luna august pleaca in concediu si putem sa mergem linistiti in propria casa.

Ultima infruntare a avut-o ca obiect al discutiei pe bebelusa. Cea mica se trezeste la ora 6,00. Timp de doua ore incerc sa o tin linistita, insa dupa ora opt incep sa o port prin casa pentru a merge. Pasii l-au deranjat pe violent. A revenit la usa pentru a cere sa nu o mai lasam sa merga pana la ora 9,00. A revenit cu amenintari care ne-ar fi stricat si noua linistea, cum ca si el poate sa puna muzica tare incat sa ne deranjeze. De cateva zile am inclus-o si pe cea mica in programul de sanatoriu asigurat vecinului nostru.

Astept sa revina la usa pentru multumiri. Copilul nu face zgomot noaptea, stam mai mult pe afara si nu agasam pe nimeni, nu ascultam muzica la maxim si facem doar dus, evitam sa umplem cada. Acestea nu se vad. Cat ii este bine, uita de noi. Isi reface forta pentru urmatoarea problema. 

Progrese

Avem 10 luni si jumatate!

La aceasta etate bebelusa mea are 7 dintisori (al optulea se pregateste sa scoata capul in cateva zile; brrrrr!), doarme noaptea 10 ore si ziua 2 - 3 ore, vrea sa mearga in continuu, canta si danseaza.

Accepta fara proteste ca mami pleaca la serviciu, insa dupa 5 ore de absenta ma monopolizeaza. Am realizat ca ea ma vede ca pe o partenera excelenta de joaca, un premergator care sta la dispozitia sa si doua brate care o transporta pana la magazin si inapoi.

Timpul

Nu imi ajunge timpul. Tot ce realizez se concentreaza pe parcursul orelor de somn ale bebelusei. Sunt zile cand cea mica doarme iepureste si nu imi permite sa iau o pauza. 

Ce noutate am? Fetita merge tinuta de manute. Durerea cumplita de spate pe care o am de cand o sustin pe micuta de sub-brat, isi are acum recompensa. Bebelusa merge in continuu. Aproape ca nu mai doreste sa stea in carucior. 

S-a adaptat foarte bine programului meu. Accepta ideea ca mama pleaca la serviciu, insa cand ma intorc acasa se instaleaza in bratele mele, imi cere sa o tin de manute ca sa mearga si nu se mai dezlipeste de mine. Asa imi spune ca i-a fost dor de mine. Eu ii acord toata atentia si astfel ii spun ca si mie mi-a fost foarte dor de ea.

Activitate

Meseria de profesor se adreseaza numai acelor persoane care sunt capabilesa se puna in slujba oamenilor. Cadrul didactic este veriga dintre informatia stiintifica si puterea de intelegere a elevilor. Accesibilizarea notiunilor constituie obiectivul central al celor de la catedra. Nobletea acestei meserii este data de finalitatea actului didactic - din scoala ies oamenii viitorului.

Educatorii au greaua misiune de a desprinde pe micuti de casa parinteasca, formand in stadiu incipient individul independent. Invatatorii isi petrec intreaga viata coordonand mainile stangace sa scrie si provoaca mintea nestiutoare sa realizeze primele calcule matematice. Din gimnaziu apar profesorii, specialisti intr-un domeniu. Micul educabil are o galerie de modele care ii largesc orizonturile. Acum pasiunea pentru o disciplina poate anunta ca un specialist se va naste.

In cadrul orei de curs, profesorul se retrage linistit intr-un colt si ii lasa pe elevi sa fiein centrul actului didactic. El doar ii provoaca pe tineri sa gandeasca si sa identifice solutiile pe care le asteapta. Aici apare maiestria acestei meserii. Se sadeste in inima discipolilor increderea de sine, convingerea ca pot ajunge la orice solutie doar cu puterea mintii.

Totusi cum ne vad elevii? Suntem pentru ei "batranul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate"? Reprezentam o amenintare a timpului lor liber caci le dam teme? Or suntem o sursa iepuizabila de informatii?

Pe data de 5 octombrie 2010, de Ziua Mondiala a Educatiei, am organizat in cadrul liceului unde lucrez o activitate intitulata "Elevii, profesorii profesorilor de azi". Am urmarit sa ii provoc pe elevi sa perceapa pe profesori de partea cealalta a catedrei. Ei au devenit profesori profesorilor actuali. Timp de o ora cadrele didactice au revenit in banci, iar trei elevi au predat o secventa de lectie.

Activitatea a debutat cu momentul captarii atentiei. Am lansat un joc amuzant ce a presupus realizarea de portrete fara a cunoaste persoana careia i se facea desenul. Am pregatiti terenul celor trei elevi curajosi care au iesit in fata clasei si care cu voce tremurata au rostit o lectie. In final, am propus spre dezbatere o intrebare: "Este mai binesa fii elev sau e mai bine sa fii profesor?". Spiritele s-au incins, caci fiecare grupa formata din elevi isi sustinea cu pasiune punctul de vedere. La plecare, toti participantii au putut admira desenele realizate la inceputul activitatii intr-o expozitie ad-hoc. Reactia a fost pe masura asteptarilor.

Am dorit ca pe aceasta cale sa ii apropii mai mult tineri de meseria noastra atat de blamata in prezent. Poate, pe viitor, ei vor schimba mentalitatea defavorabila celor de la catedra cunoscand ca in spatele a 50 de minute de predare sunt ore intregi de pregatire. 

Hocus-pocus!

La masa de pranz bebelusa primeste ca desert un biscuite. I-l dau in mana si o las sa il manance singura. Intre timp eu spal farfurioara si lingurita cu care am hranit-o. Ieri a terminat intr-un ritm foarte rapid biscuitele. M-am uitat pe scaunul ei, pe jos, pe sub dulapuri ca sa ma conving ca nu l-a scapat. Am felicitat-o pentru rapiditate.

Dupa o ora, sotul meu o ia in brate si ma intreaba ce are fata ascuns la spatele bluzitei. Am crezut ca din joaca i-a bagat el vreo jucarie. Surpriza a fost ca am descoperit biscuitele crezut a fi mancat.

Acum realizez de ce radea cu gura pana la urechi fetita. Facuse hocus-pocus cu mancarea si ma pacalise. Pentru asta o mai si felicitasem.

Ceapa

Saptamana aceasta bebelusa mi-a oferit o surpriza de proportii. Stand la masa alaturi de tati, a luat o bucata de ceapa pe care a dus-o la gura. Am lasat-o crezand ca se va invata minte sa nu mai bage in gura orice. Surpriza a fost atunci cand cea mica a inceput sa o manance, fara sa se strambe si a terminat bucatica pe care o luase. La final ii mirosea gurita.  

De doua zile ii pun in ciorbita si bucati de ceapa cruda pentru a da gust mai bun mancarii. Ieri am mancat si eu pentru prima data, dupa 9 1/2 luni, ciorba cu ceapa, iar seara fetita a supt laptele fara a fi deranjata de gust.

Insotitorii

Astazi mi-au atras atentia  insotitorii din parc, bunici si parinti. Am remarcat ca adultii se asaza pe o banca, mananca seminte si racnesc impunator copiilor ce sa (nu) faca.  

O bunica grasa intepenita pe o banca, isi admonesta nepoata ca alerga dupa copii sa le ceara prietenia ca sa se joace. A intervenit, foarte deranjata, ca o alta fetita incerca sa gaseasca o solutie sa ii dea nepoata in balansoar, desi forta fizica nu o ajuta. Nici o secunda bunica nu s-a ridicat sa le ajute pe fetite sa se joace.

Un tata cu voce de tunet dadea indicatii baietelului cum sa se dea in leagan singur: "Ma, lasa-te pe spate!" Copilul s-a asezat cu fata spre cer sperand ca leaganul va porni singur. Cu lehamite tatal s-a dezlipit de banca, a venit sa ii dea elan  precizand celui mic sa se lase pe spate pentru a mentine viteza intrucat el nu se va mai deplasa sa il legene. Copilul si-a inaltat fata spre cer ascultand indemnul parintesc, insa leaganul tot s-a oprit. Drept urmare cei doi au plecat, caci mititelul nu pricepe cum te dai in leagan.

De ce sunt adultii? Ca sa tipe la copii sau ca sa le transmita din intelepciunea lor?

Bebelusa face ceea ce vede

Pana acum cateva zile am tratat-o pe bebelusa ca pe un soi de papusa plina de viata. Nu credeam ca inregistraza ce vede la noi. De curand am inceput sa culegem ''roadele'' activitatii noastre:

- pupicii nenumarati sunt returnati in numar egal de micuta, insa ea isi mai probeaza si dintii acolo unde poate, musca de gat sau de mana

- firea vesela a sotului si a mea este oglindita in zambetele permanente ale copilului

- ce mancam noi vrea si ea

- strambaturile pe care le-am crezut inofensive atunci cand mananca au devenit la ea ploita cu mancare; fetita se amuza copios cand ma stropeste din cap pana in picioare.

La Primarie

Revenirea in campul muncii mai devreme de doi ani este recompensata de statul roman cu 100 de lei pe luna pana cand copilul implimeste 24 de luni.

Hop si eu pentru a-mi intra in drepturi. Ma informez direct la primarie ce documente sunt necesare, fac xeroxul necesar si imi rog sotul (as in domeniul informaticii) sa imi printeze formularele tip.

M-am descurcat admirabil. 

Azi m-am dus la institutia de stat mai sus mentionata sa depun hartiile. Isi face aparitia o doamna tanara si foarte draguta, aceeasi care in iarna ma pusese sa alerg dupa cai verzi pe pereti ca sa imi primeasca dosarul; noroc ca am stat in banca mea, iar a doua oara, cu acelasi continut mi l-a primit. Mi-a vazut documentele frumos ordonate si imi spune ca cererea tip nu mai este actuala, trebuie cumparata de la xerox. Rapid ma conformez ordinului, cumpar cererea cu 2 RON si incep sa scriu. Stupoare! Era identica cu a mea. Singura diferenta era cerneala cu care era printata, a mea era cu tus negru, a lor cu tus albastru. 

Saracia determina ca institutiile locale sa rada de localnici. Nu plang dupa suma derizorie, plang ca am fost luata peste picior.

Munca si bebelusa

De luni am inceput serviciul.

Cum ma descurc? Bine. Ce face bebelusa? Foarte bine. Sta cu mama mea si se inteleg minunat.

In prima zi am crezut ca va plange cand imi va descoperi lipsa, insa cea mica nu a schitat niciun gest ca ar fi deprimata. S-a jucat, a iesit la plimbare, a mancat asa cum ar fi facut si daca eu eram langa ea. Pe bunica o cunoaste din prima luna de viata. S-a obisnuit cu prezenta ei, iar blandetea caracteristica mamei o face sa fie adorata.  Ca urmare, plec linistita fiindca stiu ca nu se putea sa fie cineva mai potrivit cu bebelusa decat mama.

Acum pretuiesc mai mult clipele petrecute cu fetita. Revenirea acasa este cea mai minunata clipa a zilei. Fetita uita de orice joc si vrea numai in bratele mele facand din mana bunicii sa plece acasa la ea.

Chiar daca dimineata voi fi la scoala, mi-am propus ca, pana cand mititica implineste doi ani, cand vin acasa, sa nu o ignor in favoarea planificarilor sau a lucrarilor de control. Ma pregatesc sa lucrez noaptea, in detrimentul odihnei. Asa sper sa fiu iertata pentru decizia de a reveni la catedra.

Kilogramele in plus

In timpul sarcinii am luat in greutate 14 kg. 12 kg au disparut in maternitate, insa celelalte doua s-au imprietenit cu mine mult timp. 

Desi au trecut opt luni si jumatate de la aparitia bebelusei, corpul meu nu a mai revenit la forma anterioara. In ciuda infometarii, a efortului fizic (sus-jos copilul, sus-jos caruciorul), in ciuda aparentei reveniri la greutatea initiala, fustele nu ma mai incap. 

Surpriza neplacuta am avut-o acum o ora cand am probat hainele cu care sa ma duc la scoala. Of!

Impresii

Lungile plimbari prin cartier mi-au dezvaluit lumea pe care o stiam mai mult dupa zumzetul care patrundea, in verile trecute, prin fereastra larg deschisa. Anul acesta am coborat din "turnul de fildes" si m-am contopit cu multimea ce traieste alaturi de mine.

Primul contact il am cu vecinii pe care, in sfarsit, am reusit sa ii identific. Zilnic impart zambete atunci cand ei se minuneaza cat de mare creste bebelusa. Daca am nenorocul sa o intalnesc pe o anumita vecina, trebuie sa ascult la nesfarsit acelasi indemn de a o spovedi pe fetita cand merg la biserica.  

In fata blocului il gasim pe Andrei, un baietel de 11 luni care ne face in ciuda si merge. Copiii se saluta in limba lor, isi ating manutele, se lovesc, apoi se intorc catre mame. Eu schimb cuvinte cu mamica baietelului, aflu ce boli il mai chinuie, care sunt medicamentele prescrise si ii las imbratisati, caci puiului i s-a facut pofta de putin laptic si isi primeste doza in vazul tuturor. 

La scara alaturata, mereu aceiasi oameni sterg treptele cu fundul, discuta chestiuni gospodaresti, iscodesc trecatorii, in timp ce doua nepoate se misca un pas in dreapta-un pas in stanga plictisindu-se, fara a se juca ceva coerent.

Depasesc blocurile cu patru etaje, fac dreapta pentru a ajunge la unul cu zece. Acolo ne intampina un landou albastru cu un baietel mai mic decat bebelusa. Ce ma deranjeaza la el este ca sta cuminte cu ochii atintiti spre cer, pedaleaza fara a fi indignat ca adultii il ignora. Mereu imi amintesc ce greu era sa o determin pe fetita mea sa stea si ea potolita in carucior si sa priveasca albastrul cerului.

Traseul ne scoate in cale strada animata de masini. Soferi precauti sunt depasiti de soferi grabiti, pietoni civilizati traverseaza regulamentar in timp ce altii triseaza si gusta adrenalina, tramvaiul 39 se leagana pe sine. Aici imi clatesc ochii cu apartamentele minuscule ale caror proprietari au facut izolatie exterioara dupa puteri. O paleta larga de culori inveseleste orasul  gri. Un balcon este albastru, un etaj caramiziu, un om a avut doar verde-brotacel, iar vecinii roz. Cei falosi au pus bani cu totii si si-au izolat tot blocul (au stricat farmecul). Ferestrele clipesc si ele la fel de diversificat. Termopanele fac concurenta geamurilor din lemn, perdele sau jaluzele, flori ori nimic completeaza peisajul urban.

Parcul ne primeste generos. Portile deschise ne sugereaza ca suntem binevenite. Aici regasim o comunitate de plimbareti. Fie ca merg, fie ca stau pe banca sau pe iarba toti mananca seminte. Parinti, copii, bunici, veri, prieteni au cate o punga de bomboane agricole ale caror coji le arunca/scuipa pe jos. Calcand pe covorul oleaginos o salut pe mama lui Darius, il aud exprimandu-se prin racnete pe Robert, Alexandra sora Teodorei este din nou certata, Rares cel alintat este iar cu bunica, David se joaca cu Gabriel in timp ce Sabina sta in nisip.

La plecare trec prin fata unei consignatii care nu vinde mai nimic insa este punct de intalnire al celor plecati in strainatate "sa faca banu' ". Cu burtile rotunjoare ei stau in picioare, asezati pe un scaun pliant ori cocotati pe frigiderul de inghetata. Vorbesc tare si deocheat, iar in zilele de duminica isi mai trag si pumni. 

In drumul spre casa, observ ca aceiasi vecini din blocurile turn ies in fata sa bea si sa sparga eternele seminte. De la etajul intai, asezati pe aerul conditionat, doi papagali ciripesc melodios incercand sa se auda si ei printre injuraturile rostite sonor si clar.

Ma retrag in apartament detasata de vulgul care are reprezentatie zilnic la aceeasi ora. 

Mama cu cariera

De luni revin in campul muncii. Pun punct concediului de maternitate dupa opt luni si jumatate. Bunica va intra in paine.

La inceputul anului eram nerabdatoare sa plec la scoala. Credeam ca ar fi o evedare din stresul in care traiam. Pe atunci nu eram deconectata de la social. Faptul ca treceau saptamani in care nu ieseam din casa, ma demoraliza si ma determina sa imi doresc revenirea la catedra.

Ce ganduri ma incearca acum, cand relatia cu bebelusa a devenit atat de frumoasa? E greu de exteriorizat. Simt un nod in gat, caci ma despart de ea mai multe ore. Niciodata nu am stat departe una de cealalta mai mult de o ora, si atunci eram la magazinele din apropiere. Mereu am luat-o cu mine fie cand sedea in burtica si participa la ore sau la examenul de bacalaureat, fie la plimbare prin oras cand sta in carucior. 

Desi sunt atatea mame care se duc la serviciu inaine de finalizarea concediului, ma simt vinovata ca o parasesc. Stiu bine ca fara bani nu o pot hrani, nu ii pot asigura strictul necesar, dar voi pierde ore pretioase din viata ei.  

Si eu am fost crescuta de bunica. Mama si cu tata veneau la ora 16.00 de la munca. Acest lucru nu a influentat negativ relatia cu parintii, i-am iubit enorm din prima secunda. Insa in ceea ce ma priveste simt ca nu am luat decizia cea mai buna. 

Sper ca timpul sa nu ma pedepseasca amarnic pentru aceasta hotarare.

Tatal si fiica

Pana acum nu am abordat subiectul relatiei dintre tata si fiica. Am privit mereu din perspectiva celei care a purtat in pantec noua viata, a dat nastere, a indurat dureri, a transformat noaptea in zi.

Totusi preferatul bebelusei este tati. Relatia unica a inceput din prima zi. La maternitate am avut uimirea sa imi vad sotul pentru prima data pierdut de emotie, fastacit in fata unui ghemotoc de 52 de centimetri. 

Nu pot sa redau chiotul de bucurie cu care il trezeste dimineata, fericirea care i se citeste pe chip atunci cand el vine acasa si placerea pe care o resimte cand tati o duce in brate. 

Ce face in plus fata de mine? Nimic. Insa este atat de inventiv, incat minutele petrecute impreuna devin magice pentru copil. Imaginatia lui este de pe taramul copilariei, jocurile pe care le initiaza au farmec si smulg bebelusei hohote. In asemenea momente ma retrag intr-un colt si privesc cum dragostea dintre tata si fiica se transmite prin privire, cuvinte, gesturi. 

Lapte vs lapte

Laptele meu incepe sa se imputineze. De cateva zile completez masa de dimineata care era formata din alaptare cu altceva. Pana acum i-am dat biscuiti cu iaurt, insa de doua zile i-am dat biscuitii cu lapte pasteurizat. A mancat cu pofta si nu am inregistrat reactii adverse.

Cum e mai bine? Sa ii dau lapte de vaca sau sa cumpar lapte praf? Primul este mai ieftin, il consumam si noi parintii si nu cred ca reprezinta un pericol pentru alaptare. Celalat este adecvat sugarilor, ofera o alternativa a laptelui matern. 

Motanul incaltat

De cateva saptamani, bebelusa nu mai vrea sa stea decat in picioare. Am inceput sa facem pasi pe covorul de acasa si pe iarba din parc.

Ieri i-am cumparat prima pereche de sandalute. Am facut acest gest deoarece prin iarba sunt multe gunoaie care pot sa o raneasca. Dupa ce am incaltat-o, fetita era nedumerita de noua senzatie. Isi tinea picioarele intr-un mod amuzant si se sfia sa calce. 

A trebuit sa o las sa se joace cu incaltamintea, pe care a bagat-o in gura, pecetluind astfel prietenia.

Canicula

Caldura mare, mon cher!

Temperaturile ridicate ne-au adus pe toti membrii familiei intr-o stare de nervozitate. Bebelusa rezista cu stoicism, insa dupa-amiezile incepe sa reactioneze inexplicabil plangand fara motiv.

Chiar daca ies cu ea la plimbare atat dimineata, cat si seara, racoarea nu este multumitoare, de aceea cand ajung in parc, ne asezam pe paturica si o dezbrac in pielea goala. Este singura solutie pe care am aflat-o in lupta cu canicula. In casa ne salveaza aerul conditionat.

"Drumurile noastre"

1. Trotuarele au gropi si denivelari. Caruciorul zgaltaie copilul si rezulta un micut tracasat.

2. Rampele obligatorii pentru a putea sa se urce o persoana cu handicap locomotor ridica urmatoarele probleme:

2a. nu exista

2b. sunt realizate de ochii lumii. Au o inclinatie imposibil de urcat. De exemplu, in piata din Micro 19, scarile spre Restaurantul Neacsu, au o rampa pe care nici cu piciorul nu poti sa o escaladezi, cu caruciorul este de domeniul cascadoriei.

2c. chiar daca exista nu poate fi utilizata. La Posta din Micro 21, rampa coboara in niste balarii ce re-creeaza jungla africana.

2d. nesimtirea. Revin la piata mai sus amintita. O alta rampa conceputa pentru cei cu carucioare nu poate fi urcata intrucat o precupeata si-a asezat zarzavaturile pe ea.

2e. rampa tip manufactura. Sunt soferi care isi iubesc nespus masina. Acestia au turnat o lingura de asfalt si au realizat o trecere lina de pe trotuar pe strada. Aceste minuni ale inteligentei omului sunt realizate in functie de locul de parcare. Astfel realizez zig-zaguri pe strada intre o rampa si cealalta.

3. Linia de tramvai poate fi traversata cu pretul vietii. Sinele sunt foarte greu de pasit cu  caruciorului. Se risca blocarea unei roti si stationarea in calea tramvaiului. 

Fiecare plimbare scoate untul din mine. Transpir din cauza efortului si a fricii mai tare decat atunci cand mergeam la sala.

Aventura carucioarelor

Inainte sa devin mama credeam ca a plimba un sugar este o sarcina usoara. Il pui in carucior si te invarti pe unde doresti. Priveam pe strada parinti zambitori care imping un carucior ce gazduia un micut cuminte curios sa priveasca peisajul sau un pui dormind linistit.

Pana sa apara bebelusa imi realizam diverse scenarii de plimbare. Ma vedeam imbracata elegant, incaltata ca deobicei cu pantofi cu toc si machiata cu tot dichisul impingand radioasa un carucior minunat in care copilul sta ca la carte, nu zice niciun "oaaaaa" si doarme la comanda.

Bineinteles ca realitatea m-a lovit. Bebelusa este intr-o relatie rece cu carucioarele. La inceput nu a acceptat sa stea treaza, sa priveasca cerul si sa asculte sunetele orasului. O asezam cu tandrete si dupa cateva minute incepea sa planga. Drept urmare am avut doua solutii. Fie ieseam cu ea atunci cand trebuia sa doarma si o plimbam in timp ce ea isi facea somnul, dar nu mai mult de 30 de minute, fie ieseam impreuna cu altcineva (mama sau sotul) care impingea caruciorul in timp ce eu o duceam in brate.

In prezent iesim la plimbare doar noi doua. Nu mai am nevoie de alai. Bebelusa sta in fund si priveste curioasa peisajul. Ii plac locurile aglomerate, unde vede o diversitate de lume. Dupa un timp intervine plictiseala si trebuie sa ii dau jucarii. Cand si aceasta activitate este epuizata, incepe sa planga si nu o pot potoli decat luand-o in brate. Intr-o mana o tin pe cea mica, zilnic tot mai grea, si cu cealalta mana imping caruciorul. 

Rezultatul iesirilor zilnice este ca am revenit la forma pe care o aveam inaite de nastere si, in plus, am brate musculoase, lucrate ca la sala. Cel mai dificil exercitiu este atunci cand cu bebelusa in brate si caruciorul atasat de mana stanga, fetita are chef sa se alinte si sa se impinga cu picioarele in mine considerand ca este distractiv pentru amandoua ceea ce face. In asemenea situatii suntem ca doi acrobati de la circ.  Le-anm dat concediu pantofilor cu toc si rochoolir elegante optand pentru balerini si pantaloni.

Degeaba posedam nu unul, ci doua carucioare. Niciunul nu este cu lipici.

Palariutele

JOS PALARIUTA! Acesta este mesajul bebelusei care in ultimele saptamani a descoperit cum se da jos de pe cap o palariuta si cum se arunca din carucior. 

Ceea ce voi marturisi on-line sper sa nu il afecteze prea tare pe tati :-). Am pierdut deja doua palariute. Chiar daca sunt prinse sub barba, nu este un obstacol. Bebelusa  a dibuit elasticul si il indeparteaza. Au fost luate de pe cap si cu nonsalanta aruncate direct pe trotuar fara sa vad. Am noroc ca acasa ne mai asteapta o palariuta de rezerva si un batic.

Sa vad cat vor rezista si acestea in posesia noastra caci pe capul bebelusei nu vor sta prea mult.

Diminetile de vara

Bebelusa este matinala. Se trezeste in jurul orei 6,00. Gangureste si se joaca singura in patut cam 20 de minute dupa care sesizeaza ca nimeni nu o admira si scanceste dupa companie. Atunci imi fac si eu intrarea in noua zi. Reintalnirea pe lumina este salutata de fetita cu un zambet larg (prin care se vad acum cini dinti - doi jos si trei sus!) si batai din picioare.

Ne facem toaleta, mancam, pregatim fructele pentru masa urmatoare si iesim din casa la ora 8,00 pentru a profita de racoarea diminetii. 

Tinta noastra este parcul. Acolo bebelusa face plaja 15 minute, apoi ne jucam la umbra. Cand plictiseala se instaleaza ne dam in leagan si ne plimbam. In jurul orei 10 cumparam covrigi, ne intoarcem in parc, ne asezam la umbra, iar cea mica doarme in carucior in timp ce eu citesc.

Tot programul se incheie cand bebe se trezeste. Atunci intram in casa si ne intalnim cu bunica. 

Tin sa remarc ca zilele devin mai interesante cu cat bebelusa creste.

Calatoria

Am plecat pentru prima data cu bebelusa intr-o calatorie. Ne-am dus toti trei la Onesti sa facem o vizita rudelor.

Pentru mine cea mai mare spaima a constituit-o drumul de doua ore si jumatate. Nu stiam cum se va comporta fetita. Imi faceam problema ca nu voi avea suficiente resurse sa o amuz.  Cea mica a dormit in masina si doar pret de o ora a trebuit sa o distrez. 

Excursia a fost o reusita. Fetita a fost sociabila, nu a simtit in mod negativ ca am schimbat domiciliul. A mancat, a ras, a plans si a dormit exemplar. Cu siguranta aerul curat, racoarea si baile de soare au relaxat-o. 

Pentru mine teama de a calatori cu bebelusa a fost invinsa. 

Nou-veniti

De astazi bebelusa are patru dinti. La sapte luni si jumatate au aparut inca doi incisivi, incisivul central stanga sus si incisivul dreapta sus.

In curand va arata ca un mic compostor.

Patru saptamani

Mai am doar patru saptamani de concediu de maternitate si apoi ma intorc la munca. Daca nu as fi alaptat, cred ca faceam acest gest fara niciun resentiment imediat dupa nastere. 

In primele luni, iarna fiind, am suferit enorm ca sunt captiva in propriul dormitor. Ma simteam ca in vacanta atunci cand ajungeam la bucatarie. Eram dornica sa ies la aer si sa mai schimb o vorba cu alte persoane. Plansul aproape fara sfarsit al bebelusei, noptile nedormite, sfaturile agasante ale rudelor, contribuisera la o stare de saturatie si nasteau intrebari despre frumusetea de a fi parinte.

Acum e o noua lume. Fetita evolueaza zilnic. Au aparut micile nazdravanii, manifestarile de iubire, joaca. Mutrita expresiva luminata de ochisorii curiosi ma fascineaza in fiecare minut al zilei. 

Doar patru saptamani de stat impreuna cu bebelusa imi par putine. Simt ca o abandonez. Curajul de a reveni in campul muncii mi-a disparut. Sper ca nu gresesc prea tare fata de ea.

Alaptarea

Cred ca va mai amintiti cat de suparata eram in trecut din cauza ca alaptez. Nu demult asteptam ca bebelusa sa implineasca sase luni si sa renunt la acest mod de hrana. Imi amintesc cat de hotarata eram ca pe 12 iunie sa cumpar lapte praf si sa zic "adio lapte de la san".

In prezent inca mai alptez. Ce s-a intamplat cu mine? Odata cu depasirea pragului psihologic de sase luni am trecut si peste necazurile cu mastita. Nu mai am canale galactofore infundate, nu mai am sani intariti. Diversificarea a relaxat programul meu de alaptare, am sarit treptat cate o masa ajungand acum sa o hranesc la san pe cea mica doar dimineata si seara. 

Acum sunt mandra de mine ca am indurat cu stoicism durerile cauzate de supt din primele luni, ca am insistat sa desfund saptamanal canalele galactofore in perioada patru -sase luni si ca mai pot sa o hranesc pe fetita si la varsta de sapte luni si jumatate. 

Ce multumire am? Cand o vad pe cea mica durdulie, fericita, energica, razand, stiu ca mi se datoreaza si vad ca am procedat foarte bine, a meritat tot efortul. Cand o privesc cuibarita in bratele mele, simt ca sunt momente pe care nu le va impartasi cu nimeni altcineva.

31

Maine este ziua mea. Implinesc 31 de ani. Va fi cea mai frumoasa aniversare a mea deoarece va participa pentru prima oara si bebelusa.

Sunt usor melancolica deoarece am facut un exercitiu de dedublare si am observat ca am ajuns in rolul de mama. Desi sunt eu, este un sentiment straniu, caci in forul meu interior simt ca salasluiesc simultan si fetita de odinioara, si mama din prezent. In strafundurile fiintei mele am conservat nesiguranta copilariei, chiar daca invelisul apartine omului matur.

Nu pot sti cum ma percep, cu adevarat, cei din  jur. Sunt constienta doar de ceea ce simt si am sentimentul ca niciodata nu voi fi suficient de matura chiar daca anii se incapataneaza sa se tot adauge. 

Lacramioare

Am plecat astazi singura. Timp de 50 de minute nu am fost acasa si am lasat-o pe bebelusa  cu bunica. 

La intoarcere am gasit-o pe cea mica in lacrimi. A plans atunci cand a realizat ca nu sunt in casa. Revenirea a fost emotionanta. Fetita m-a strans cat a putut de tare si mi-a dat multi pupici.

Inima mi-a crescut enorm. Am primit astazi cea mai frumoasa declaratie de dragoste, iubire pura  lipsita de orice interes ascuns. Reactia bebelusei mi-a demonstrat cat de importanta sunt eu in viata ei. Asta m-a facut sa fiu cel mai fericit om de pe planeta.

Intrebare

Cine este seful?

Rutina zilei

6:30 Trezirea. Bebelusa se joaca in patut cu perna si cu picioarele.

7:00 Micul-dejun. Ii ofer celei mici o masa completa de lapte. Uimitor este faptul ca inca alaptez, desi in urma cu doua luni nu credeam ca voi mai putea. In trecut ma rugam sa implineasca bebelusa sase luni ca sa o intarc, intrucat saptamanal eram la un pas de mastita. Acum totul este bine. Sunt foarte uimita ca eu inca mai pot sa ii transmit anticorpi fetitei mele.

7:30 Program matinal: schimbam scutecele, ne spalam pe fata, facem patul, mananca si mami, dam pupici lui tati care pleaca la serviciu si ne jucam.

10:00 Gustare de fructe. Bebelusa mananca mere cu branza de vaci. Nu accepta prea bine marul crud si ii dau jumatate de mar fiert cu jumatate de mar crud. Sunt intr-o etapa intermediara catre marul crud. Un timp ii faceam un amestec de mar fiert cu banana si cereale.

10:30 Somn, plimbare

11:00 Bunicaaaaa. Venirea bunicii (mama mea) produce mare bucurie fetei. Acum este luata in brate dupa pofta inimii, rasfatata, alintata. Bunica este aliatul ei. Momentele mele de duritate sunt repede ameliorate de bunica.

14: 00 Legume. Cea mica mananca toate radacinoasele pe care le pun in ciorba insotite de cartof, ceapa si dovlecel. Le-a primit destul de bine, insa cu tim pul reteta s-a imbunatatit deoarece am inceput sa le firb cu cate o aripioara de pui, ceea ce dadea un gust aparte. De doua zile am introdus in piureul de legume si carnea. Gustul este mult mai bun, iar bebe casca o gura maaaare ca semn ca este bun. Tot de doua zile dupa masa de legume nu o mai alaptez.

14:30 Olita. Am inceput sa ne imprietenim cu olita. Am inregistrat succese, insa acestea au fost marcate si de esecuri. Nu mereu bebelusa are chef sa stea pe acel scaunel.

15:00 Somn. Este momentul in care bunica pleaca, iar fetita se culca. Adoarme in brate si apoi o pun in patut. Nu doarme legat doua ore, ci mai face intreruperi in care plange. Totusi este perioada in care doarme cel mai mult. In acest interval dormn si eu sau citesc. (Am reusit sa citesc doua carti si acum sunt la a treia!!! :-) )

17:30 Trezirea. Zambetele din patut imi dau de stire ca fetita s-a odihnit. O las singurica si ii pregatesc urmatoarea gustare.

18:00 Cereale. Prima iubire nu se uita niciodata. Copilul iubeste cerealele. Ii dau diverse sortimente de la Milupa.

18:30 Program de dupa-amiza. Ne jucam in casa. Il asteptam pe tati. Venirea lui este un alt moment de mare bucurie. Nimeni nu are atata imaginatie ca el atunci cand vine vorba de joaca. Iesim la plimbare in parc si ne dam in leagan.

21:00 Baie. Acum cea mica are ocazia sa ne stropeasca. Pedaleaza voios in cadita, incat la final toti trei suntem la fel de uzi. Urmeaza masajul cu ulei si hainute curate.

21:30 Cina. Ii pregatesc copilului cereale, circa 80 de ml si completez cu lapte de la san.

22:00 Somn usor!

Orele sunt orientative. Totul depinde de momentul trezirii micutei. Nu am inclus in povestea de mai sus nici intervalul orar cand ea plange. Aceste istorioare ma privesc doar pe mine.

Muzica

Am lansat o noua provocare bebelusei: sa cante la pian.

Cand am fost in vizita la parintii mei, am asezat-o in fata pianinei la care am studiat in anii de scoala si am cantat amandoua. Ce a iesit... . La inceput cea mica a fost hotarata sa manance partitura, apoi a trecut la claviatura. 

In final, a fredonat si ea melodiile pe care le auzea de la mine.

Kk

De luni a intrat in scena olita. Ca un fotoliu rosu, aceasta incearca sa ofere celei mici clipe de relaxare.

In prima zi, bebelusa a fost cam speriata. Olita este putin mai mare decat funduletul si senzatia ca aluneca inauntru nu i-a placut. De a doua zi am ajuns la sentimente mai bune, ca ieri sa fie prima data cand olita a fost botezata.

Azi am inregistrat o victorie mareata. Am intuit momentul si pentru prima data bebelusa a facut kk. Uralele au insotit evenimentul, pupicii au rasplatit-o pe cea mica care era confuza de ce ma comport atat de expansiv.

Echilibru

De o perioada buna de timp sunt intr-o stare de echilibru interior. Am intrat intr-o rutina care determina ca zilele sa se succeada cu o viteza ametitoare. Daca in primele trei luni de cand eram mamica timpul mi se parea ca trece foarte greu, acum am senzatia ca zilele sunt ca un fulger, iar saptamanile un vis. Uimitor constat ca bebelusa care avea ieri sase luni, are in prezent sase luni si jumatate si maine face sapte.

Mai am doua luni de stat acasa si ma intorc la serviciu. Poate sa va para ca mai este pana atunci, insa eu simt ca alerg contra cronometru. Incep sa   ma gandesc cum ma voi descurca, daca voi mai fi apta sa fiu competenta la catedra si tot odata sa nu imi neglijez fetita. Voi reusi sa fac fata cerintelor crescute de la scoala si nevoii de a sta cu copilul care inca este mic? Sunt intrebari care incep sa isi faca aparitia. Chiar daca va fi o bunica ce va sta cu bebelusa cat sunt plecata, nu vreau sa o creasca ea, nu imi doresc sa fie martora la primii pasi cand eu predau basmul cult si sa aud la telefon ca a spus primul cuvant. 

Stiu, sunt egoista si posesiva.

Scaunelul

Azi sotul meu a montat scaunul bebelusei. De acum nu va mai fi tinuta in brate cand mananca, ci va sta ca toti oamenii pe scaun. 

Dimensiunile acestuia m-au surprins. Ma asteptam sa fie mai mare, insa pare a fi desprins din povestile cu pitici. Asezata acolo fetita mi s-a parut mai deosebita. Se misca in voie, sta drept si poate sa se serveasca singura cu mancare.

Reactia ei a fost deosebita. Incantata de noutatea peisajului, batea cu mainile in scaunel. In cinstea cuceririi independentei in timpul alimentatiei, bebelusa a mancat tot ce i-am oferit: fructe, legume, ceriale, lapte.

In ce ma priveste, sunt mult mai linistita ca o pot hrani singura. Nu mai depind de ajutorul celorlati ca sa o tina in brate. Nu mai risc sa ma scol de la masa cu bluza plina de mancare, ca atunci cand o tineam eu in brate si o hraneam. 

In final, le multumesc colegelor de la munca pentru acest cadou care imi va fi util mult timp. 

Eruptia dentara

Ieri am sesizat ca bebelusei ii iese un incisiv de jos. Nu pot sa stabilesc cu exactitate cand a trecut prin piele, deoarece copilul meu este agitat mereu.

Urez noului dintisor bun venit pe lume.

Un pas inainte, doi inapoi

Desi bebelusa nu danseaza hore, ma danseaza pe mine. Daca simt intr-o zi ca am progresat cu diversificarea si am putut sa ii dau o cantitate mai mare de fructe si legume, urmatoarele zile nici nu mai deschide gura cand simte noile alimente.

Cand vine ora mesei, testeaza cu limbuta ce mancare ii ofer, apoi incepe distractia. Daca sunt cereale, casca o gura maaaaare si manaca foarte frumos. Daca sunt fructe sau legume, sta cu buzele lipite si se misca in continuu. Se uita in dreapta, in stanga, in sus, in jos. Eu stau pregatita cu lingurita si cand intrevad o mica deschizatura a buzelor, introduc noul aliment. 

Nu stiu cum am sa izbutesc sa mai sar mese de lapte. In ritmul asta o voi alapta pana cand se marita. 

Clovn sau maimuta

Saptamana aceasta am citit un comentariu la un articol care spunea ca un copil transforma pe parintii sai in clovn sau in maimuta.  Insa efectul magic nu este doar la parinti, ci si asupra bunicilor. Acestia mai intineresc cu cativa ani si se comporta in fata micutului intr-un mod atat de neobisnuit pentru noi, copiii lor, incat te intrebi daca este aceeasi persoana care te-a crescut, care te-a certat atunci cand ai gresit, care iti spunea ferm ca la ora 22.00 trebuiesa fii in casa. 

In cazul nostru, bebelusa ne-a transformat pe toti in clovni si maimute. De dimineata de cand se trezeste pana seara cand se culca, toti ne scalambaim in fata ei cu scopul de-a o face sa rada, sa manance, sa nu mai planga.

Eu fac "ham-ham" si "piu-piu" si obtin un simpatic "ha-ha". Tati pocneste din degete, face ca maimuta, iar bebelusa este fascinata de el si mananca fara sa isi dea seama cand. Bunica ii canta. Bunicul face niste sunete imposibil de transcris fonetic. Mamaia are doua chei de la intrare pe care i le arata captand atentia.  Tataia se uita admirativ la cea mica.

In urma cu sase luni eram oameni foarte normali. Eu eram dependenta de munca. Problemele zilnice ne facusera sa uitam sa mai zambim. Transformarea adusa de copil este benefica. Am fost salvati sa ne inraim, sa devenim sclavii serviciului si am reinceput sa savuram viata in ipostaza de clovn sau maimuta.

Sase luni

Azi a fost o zi foarte mare pentru mine. Bebelusa a implinit sase luni. Nu imi vine sa cred ca timpul a trecut si ca relatia dintre mine si copil este din ce in ce mai buna.

Ca mama am inceput sa fiu mai sigura pe mine. Ii cunosc programul celei mici si pot sa ii anticip nevoile.

Bebelusa se schimba zilnic in bine. Este vesela, ii place sa se plimbe, iubeste sa fie in centrul atentiei si in special sa fie pupata. E un copil deosebit si nu puteam sa cer mai mult.

Daca primele sase luni au trecut atat de repede, inseamna ca anii mi se vor parea preascurti.

Fructele

Mai tineti minte poza in care bebelusa exprima "placerea" cu care mananca fructe? Atitudinea ei a ramas constanta. Nu pot sa ii dau mere sau portocale, desi ar trebui sa inlocuiesc o masa de lapte cu  o masa de fructe. 

In cartea dupa care ma ghidez totul pare atat de simplu, incat nu m-am gandit ca ma voi bloca la al doilea aliment din diversificare. Teoretic se da o lingurita, apoi doua lingurite pana cand copilul ajunge sa manance 100-150 ml de fructe. In practica, m-am blocat la cinci lingurite. Bebelusa refuza sa mai deschida gurita. Imi impinge mana cu care tin lingurita si se stramba a dispret.

Maine incerc cu legume. Poate aici am mai mult succes. 

Astept trucuri de la mamici cu experienta.

Prima lectie

Bebelusa si-a inceput educatia supravegheata. Ia lectii de informatica si lectii de literatura.

Dintii

"Eruptie dentara in evolutie" a fost verdictul doamnei doctor. 

Bebelusei ii apar dintisorii de jos. Se vede radacina acestora, inca nu au strapuns maxilarul. Astfel se explica starea de nervozitate a celei mici, de ce saliveaza abundent si de ce duce toate jucariile in gura.

Sunt bucuroasa si emotionata.

Intarcarea

Peste doua saptamani, cand bebelusa va implini sase luni, vreau sa incep procesul de intarcare. Citesc despre acest pas, insa ma tem ca va fi mult mai greu, mai complicat decat este in teorie. Luand in considerare ca insasi alaptarea la mine este plina de peripetii, nu vad de ce intarcarea sa decurga ca la carte.

Daca ati trecut prin aceasta experienta, va rog sa imi explicati cum ati procedat.

Nani-nani

Am inceput seara sa o adorm pe bebelusa direct in patut. Am tehnica mea care se pare ca da rezultate pozitive.  Acest nou proiect imi da incredere ca pot sa ma inteleg cu propriul copil si ca pot sa il formezasa cum doresc.

Surpriza placuta

Ieri dimineata bebelusa mi-a facut o mare surpriza.

Dupa ce a mancat, am pus-o in patut. Eu mi-am urmat programul matinal fara sa o urmaresc ce face. Revenind in dormitor m-a surprins linistea. Cea mica a adormit singura, fara sa fie nevoie de interventia mea. M-am apropiat deea crezand ca ochii imi joaca feste, insa nu a fost asa. 

La scoala

Desi nu este inca la varsta scolarizarii, astazi bebelusa a fost la scoala. Am imbracat-o ca de sarbatoare si m-am dus cu ea la locul de munca sa le fac o vizita colegelor. Pentru ea a fost o mare surpriza sa vada atata lume minunandu-se in jurul ei, pentru mine a fost o gura de aer curat caci am mai pasit in societate.

Ma bucur sa va spun ca am un copil cuminte. Pe drum, a privit interesata cladirile orasului. La scoala, le-a analizat pe toate doamnele care au luat-o in brate si care i-au vorbit. Nu a zambit caci era preocupata sa coreleze vocile pe care le stia din burtica cu figurile zambitoare.

Din pacate, in septembrie bebelusa va afla ca mami lucreaza.

La plimbare

De cateva saptamani, bebelusa a inceput sa iubeasca iesirile in aer liber. Adoarme foarte bine in carucior. 

Incerc sa o invat sa priveasca peisajul, deoarece atunci cand este treaza se plictiseste si incepe sa planga. 

Poate cand va sta in fund, plimbarea sa fie mai ineteresanta, caci va vedea mult mai bine ce este in jurul ei.

Oricum, am progresat fata de inceputurile acestei activitati.

Contorsionista

Dupa cum am anuntat saptamana trecuta, bebelusa si-a descoperit picioarele. De atunci isi tocaie cu placere degetele.

O las deoarece este viciul de care poate sa scape cel mai repede. Doar la circ am vazut oameni maturi care isi duc degetele de la picioare la gura. E putin probabil ca cea mica sa ajunga in domeniul divertismentului.

Marul

Poate va intrebati ce orava a inghitit bebelusa. Figura ei chinuita exprima bucuria cu care mananca mar. A mostenit de la mine (ne)placerea de a consuma fructe.

Cele mai multe mere din viata mea le-am mancat cat am fost insarcinata in ultimul trimestru. Preferam "bot de iepure".

Deci aschia nu sare departe de trunchi.

Ah, ce "chin"

Am inceput diversificarea.

Bebelusa mananca bine cerealele, insa trebuie sa facem spectacol in jurul ei. Unul o tine in brate, altul ii da de mancare si a treia persoana face grimase, pocneste din degete, suna jucarii etc. E o adevarata desfasurare de forte. Cea mica vrea si ea sa contribuie la hranit. Baga manuta in canita cu mancare, vrea sa apuce lingurita, da peste mainile celui care o hraneste, misca din cap, plange, rade, scuipa, inghite. In final, e mazgalita, dar satula, iar pe noi ne doare capul.

Observati noutatea?

Opt ore

Opt ore a dormit in aceasta noapte bebelusa. Opt ore fara intrerupere, fara pauza de masa sau de gangurit. Opt ore am dormit si eu. E prima noapte de somn continuu de cand am nascut.

Ce vis!

Indemnizatia de crestere a copilului

Lucrez in invatamant de lavarsta de 18 ani. Am cunoscut aproape toate etapele acestei meserii. De la suplinitor necalificat la suplinitor calificat si apoi titular. De la debutant la definitiv si acum la gradul doi. Timp de 12 ani m-am concentrat asupra meseriei si am decis sa am un copil abia cand am ajuns intr-un moment de liniste.

In cele noua luni de sarcina am realizat ca procentele care mi-au fost luate din salariu pentru sanatate, somaj, pensie nu sunt in sprijinul meu, ci al altora. Am platit catre stat toate impozitele pentru a ma asigura ca la nevoie voi beneficia de sprijin, insa de servicii sanitare gratuite profita doar betivii si batausii care ajung in ultimul hal la urgente. Pentru cei cu mofturi, cum este nasterea asistata de un doctor de specialitate, costa scump ce e gratis.

In tara noastra se incurajeaza cu urale si aplauze lenea. Se merge dupa principiul "Cine-i harnic si munceste ori e prost, ori nu gandeste.". Drept urmare, in prezent voi fi pusa pe acelasi nivel cu mamele care nu au muncit nicio zi in viata lor, care nu s-au dus prea mult pe la scoala si care nu au gandit prea mult daca e momentul sa faca un copil (doi, trei, patru...). Toate vom primi aceeasi indemnizatie. 

Sunt jefuita. 

Descoperire

De mult asteptam ca universul bebelusei sa se extinda. In sfarsit, sambata, 08 mai 2010, si-a descoperit degetele de la picioare. Cu mare veselie le-a bagat in gurita. Gestul mi se pare atat de inocent.

O privesc cum incepe sa se integreze in lume si retraiesc prin ea propria-mi copilarie.

In patut

De luni am inceput o campanie de culcare in patut. Daca noaptea dormea acolo, in tmpul zilei o culcam in carucior. 

In prima zi a fost mai dificil, insa treptat am reusit sa o adorm direct in patut. Incerc sa fiu ferma, sa rezist scancitului care ma sfasie. 

E dificila sarcina de mama. Imi revin toate treburile care o supara pe bebelusa si tot mie imi revine "placerea" de a o linisti. Ceilalti intervin numai cand cea mica e ca o raza de soare.

Ma iubeste!!!

Astazi am avut confirmarea ca bebelusa ma iubeste. 

Plange ingrozitor, de parca ar fi sfarsitul lumii atunci cand petrece mai mult timp in compania bunicii. Ca prin farmec se potoleste la mine in brate, se prinde de hainele mele tare in semn sa nu mai plec de langa ea.

Fara lapte

Am inceput diversificarea. Bebelusa mananca o data pe zi ceriale cu banane de la Milupa. Doamna doctor mi-a zis sa ii dau treptat pana la 100 ml si la cantitatea precizata sa nu o alaptez. 

Pe 4 mai am reusit sa ii dau numai ceriale si am sarit prima data o masa de lapte. Copilul meu creste. Devine treptat independent. Primul gand al meu a fost de bucurie. Ce imi doresc din decembrie, sa scap de alaptat, incepe sa devina realitate. 

Insa... . Sarind o masa de lapte, dupa sase ore si jumatate, sanii mei erau incarcati, ma dureau si aveau dimensiunile unor mingi de fotbal. Am hranit copilul repede, dar nu a putut manca toata cantitatea pe care o aveam disponibila, astfel mi-am golit sanii, obtinand inca 50 de ml de lapte.

Ironia sortii face ca acum la final de drum am lapte cat pentru doi copii. Pacat ca nu a fost asa de la inceput. Bebelusa ar fi fost foarte fericita.

Cum dormim

Somnul este un detaliu foarte imprevizibil. Nicio seara nu ma poate anunta cum voi dormi in noaptea care debuteaza. Ritualul culcarii este variabil, in functie de dispozitia bebelusei.

Sunt seri cand adoarme imediat ce a terminat de mancat, insa sunt si seri cand este mai vesela decat toti copiii la un loc si nu o pot culca. In asemenea situatii, o plimb in brate cantand celebrul "nani-nani". Orice tentativa de a o pune in patut esueaza si ajung sa curga apele pe mine pana cand o vad dormind.

Multe nopti sunt linistite. Din trei in trei ore, cu o precizie de ceas elvetian, cea mica se trezeste ca sa manance. E bine ca adoarme instantaneu dupa ce a terminat de luat masa. Dar exista si nopti cand bebelusa are mare placere sa gangureasca la ore nepotrivite (03:00, 04:00). Atunci ne mutam in sufragerie unde o adorm in carucior, iar eu ma culc pe canapeaua tare. :-(

Ziua doarme dupa doua ore si jumatate-trei de joaca. Somnul este efectuat doar in carucior caci patutul are un efect magic de a o trezi. Dimineata imi completez si eu orele nedormite, iar dupa-amiza imi fac treburile prin gospodarie.

Acum bebelusa doarme. Asa se explica de ce am putut sa scriu.

Vrea sa stie tot

In ultimul timp, bebelusa a devenit mult mai interesata de ce se intampla in jurul ei. Nu suporta sa existe secrete. De aceea, atunci cand nu poate vedea de unde se afla ce o intereseaza, solicita, prin plans, sa fie ridicata si dusa la locul cu pricina.

De exemplu, cand trag cu aspiratorul, vrea sa stie de unde vine vuietul monoton, ce fac eu in alta camera si de ce nu ne jucam. Ca urmare a curiozitatii ei, treburile prin casa le facem impreuna.

La baie, trebuie sa puna mana pe sapun, urmareste cum cad picaturile de apa in cadita si incearca sa ajunga sa puna mana pe sticluta cu ulei de masaj.

Probabil de aceea se trezeste mai des noaptea, vrea sa ma vada daca dorm si cum dorm.

Sta pe burtica

Haine noi

Pana luni am imbracat copilul cu hainutele obisnuite. Bluzitele dadeau semne ca sunt mai stramtute, insa eu insistam sa o indes pe mititca in tinuta destinata celor de patru luni.

Ochii mi s-au deschis atunci cand mama mi-a adus o salopeta noua. Pe eticheta scrie sase luni. Surpriza a fost  ca hainuta cea noua ii vine ca turnata. Impacientata am scos toate hainele care mi se pareau mari si pe a caror eticheta scrie sase luni. Eu asteptam sa vina luna iunie, cand bebelusa face sase luni, ca sa o imbrac. 

Tot ce e mic a fost pus intr-o sacosa. Noi suntem deja mai mari si nu mai incapem in hainute de nou-nascut. 

Cred ca este inutil sa va spun ce bucuroasa am fost cand am constatat ca bebelusa nu se incurca, ci creste sub ochii mei.

Diversificarea

Bebelusa are patru luni si jumatate. De luni am inceput diversificarea alimentatiei. A fost un moment extrem de important pentru mine deoarece simt ca treptat voi rupe legatura fizica cu copilul. Treptat fetita mea va incepe sa devina independenta.

Am inceput diversificarea cu cereale. Imi trebuie rabdare sa o invat ca pe lume exista alte arome alimentare decat laptele matern. Cea mica este uimita de noutate si, in stilul ei, ce se abate de la monotonie il saluta prin plans. Tot acum ea afla ca are o mama determinata sa o initieze pe caile gastronomiei.

Nu au aparut semne de alergie, nu a dat semne ca nu tolereaza noul aliment. Este furioasa ca nu mai vine laptele atunci cand spune "oaaaa", ci trebuie sa depuna efort sa pape din lingurita.

Alaptatul

Stiu ca ceea ce voi afirma este revoltator. Sunt impotriva alaptatului. Desi sunt constienta ca laptele matern este alimentul cel mai bun pentru copil, in cazul meu acest proces este epuizant.

In primul rand, laptele meu nu a fost suficient de hranitor pentru bebelusa, ea crescand lent in greutate.

In al doilea rand, primele doua luni au fost insotite de dureri mari cauzate de rani. Cand stiam ca urmeaza masa, imi muscam pumnii de durere si o puneam la san pe cea mica.

Dupa vindecare, a aparut problema infundarii canalelor galactofore. Am fost la un pas de mastita. De atunci aproape saptamanal am avut cate un san umflat. In prezent, stau mereu cu stresul ca in orice moment se poate infunda un san.

E mult mai usor sa dai lapte cu biberonul. Poti sa controlezi cat mananca copilul, esti convinsa ca s-a hranit exact cu cat trebuie. Cu lapte praf, bebelusul creste mult mai bine, se incadreaza in standarde. Daca mama este plecata de acasa, oricine poate sa dea mancare sugarului si stresul timpului cand poti fi in deplasare dispare. Oriunde esti poti sa ii dai celui mic sa pape; se ia un biberon si pe strada se poate hrani sugarul, asadar dispare si problema incadrarii in timp a plimbarilor intre doua mese.

Mi-am propus sa alaptez sase luni si fac eforturi sa ma tin de plan. 

Portret la 4 luni

Blonda cu ochi caprui, bebelusa are in prezent 5,700 kg si 62,5 cm inaltime. Este mereu in actiune: pedaleaza, gangureste si vrea sa se joace. Cand oboseste ne anunta ca doreste sa doarma prin plans.

Obiceiul de a duce manutele in gurita este completat de cel de a gusta tot ce e in jurul ei. Noutatea e ca se ridica sa stea in fund. 

Dupa cum observati, cea mica are in fiecare saptamana cate o noutate.

Surprize-surprize

Este luni, ora 03,45.

Probabil v-ati intrebat de ce nu am mai scris nimic in ultimele zile. Nu am mai putut deoarece bebelusa, incepand cu data de 1 aprilie, imi face numai surprize neplacute.

Si-a schimbat brusc programul de viata. Ziua mananca din patru in patru ore, iar noaptea se trezeste din trei in trei ore. Nu mai sare masa de la miezul noptii, asa ca am ajuns sa dorm circa cinci ore pe noapte grupate: somn doua ore - pauza de masa-golirea sanilor-incerc sa adorm-somn doua ore-pauza de masa- incerc sa adorm- somn o ora-trezirea matinala cu gangureli.

In aceasta noapte s-a hotarat sa faca o pauza de somn. Astept sa adoarma la loc.

Cei de langa mine se mira de ce sunt morocanoasa si nu amchef de nimic. E simplu. Gandul meu este sa dorm cu prima ocazie. 

Bebelusa are 4 luni

Creste incet dar sigur

Palmaresul sunetelor se imbogateste. Bebelusa exrseaza noi inflexiuni ale vocii. Mai nou scoate niste chiuituri simpatice insotite de un zambet irezistibil. Din cand in cand rade cu sonor. Daca pana acum se sfia sa isi auda glasul, in prezent a descoperit registrul forte. Ora preferata pentru exercitii este 5,30. In zorii zilei, are mare chef de conversatii. Desi as mai dormi, ma mut cu ea in sufragerie, pentru a-l lasa pe sot sa doarma si, la rasaritul soarelui, ma joc cu ea. 

Saptamana asta a inceput sa descopere ca are picioare. Cand o schimb se uita curioasa la degetele membrelor inferioare. Inca nu a constientizat ca ii apartin, insa momentul nu este foarte departe. Probabil, in acel moment, va avea revelatia ca poate sa bage in gura 20 de degete. Imi inchipui cata bucurie va fi in inima ei.

Tot saptamana aceasta plansul a inceput sa fie insotit de lacrimi, iar nasucul sa fie mucos. Cel mai productiv este ochiul drept. Cand plange este mult mai dramatic decat pana acum.

Luni implineste 4 luni. Incredibil!

O noutate mare

Am marea bucurie sa va anunt ca bebelusa a reusit sa se intoarca singurica. Dimineata, in patut, am vazut-o cum s-a rostogolit pe urechea stanga. A ramas asa culcata cateva minute, apoi a revenit pe spate.

Am aplaudat progresul, am pupacit-o de nenumarate ori, incat cea mica a ramas naucita.

Hristos a inviat!

Este duminica, ora 05:00, iar bebelusa a decis sa isi inceapa mai devreme aceasta sfanta zi. Stau langa ea si ascult ce gangureste asteptand sa i se faca iar somn si sa o culc.

Profit de acest moment ca sa va pot ura Paste fericit. Va doresc si imi doresc ca lumina de la Ierusalim sa ne calauzeasca spre dragostea neconditionata fata de semeni. 

Fascinatia degetelor

Sunt in razboi cu bebelusa. Incerc sa o tin cat mai departe de suptul degetelor. Exista episoade cand  o tin de manicuta si ea isi trage mana pentru a o duce la gurita. Dupa o lupta in care eu sunt mai puternica cea mica incepe sa planga.

Azi dimineata am lasat-o in patut jucandu-se cu niste elefantei din plastic.  Un timp s-a auzit "zur-zur-zur", insa a intervenit un moment de liniste care mi-a tras semnalul de alarma ca ceva se intampla. Bebelusa era cu degetelele in gura.

Ce solutie este sao scap de acest obicei?

La plimbare

Vremea buna ne-a permis sa iesim saptamana trecuta zilnic la plimbare.

Fiind o iarna atat de dificila, bebelusa nu prea stie ce inseamna aerul de afara, asa ca reactioneaza plangand. Imbracatul in haine groase si adierea vantului o surprind in mod neplacut. Imi revine sarcina sa o potolesc si sa astept sa adoarma. Uneori somnul a mai fost deranjat de ciripitul vesel al vrabiutelor sau de glasul cristalin al copiilor din parc.

Iata ca si placerea plimbarii se invata.

Schimbare de program

Cred ca invidia celorlalti parinti de sugari m-a ajuns. In ultimele trei saptamani m-am umflat in pene ca bebelusa mea doarme noaptea fara  intrerupere cinci ore, apoi mananca si se culca la loc. Credeam ca am descoperit cheia succesului. Ma pregateam sa dau sfaturi in dreapta si in stanga, poate sa scriu si o carte. :-) 

Saptamana aceasta s-a schimbat programul de somn. Fetita serveste cina  la ora 21:00 si se trezeste din trei in trei ore ca sa manance, fara a mai sari masa de la miezul noptii. E bine ca dupa ce mananca la ora 03:00 se culca la loc, insa dimineata, la 06:00, are chef de discutii. 

Fiind cu problema sanilor, dupa fiecare trezire a ei, mai stau cel putin 30 de minute sa scot tot laptele restant.  Adio somn odihnitor!

Sa spun drept, in prezent, sunt intr-o dilema. Atunci cand dormea 5-6 ore pe noapte, trebuia sa o adorm cantandu-i "nani-nani", sa o legan in brate si sa recurg la multe tentative de punere in patut. In prezent, adoarme bustean imediat dupa ce a mancat si o culc fara probleme.

In lumea ideala din mintea mea, ar trebui sa adoarma bustean imediat dupa ce a mancat si sa nu se ma trezeasca cel putin 5-6 ore. Insa realitatea, m-a bulversat si mi-a accentuat cearcanele.

La doctor

Am fost ieri la control.

Sunt obsedata din cauza sanilor. Ma astept ca intr-o zi sa se infunde unul, a doua zi celalalt.

Medicul mi-a spus relaxat ca am un chist care e posibil sa dispara sau sa ramana acolo. Se va vedea la ecografie, insa nu e cazul sa fac aceasta investigatie si nici sa ma sperii.

Desi vizita s-a vrut a fi una linistitoare, am ramas cu problema relatata zilele trecute. Mai am doua luni si jumatate de alaptat. Un interval in care voi trai cu spaima de durere.

No comment (3)

In comedia "O scrisoare pierduta", personajele pierd si gasesc succesiv scrisorica de amor. Ironia face ca documentul sa treaca prim mainile acelorasi personaje: Zoe-Cetateanul turmentat-Catavencu-Cetateanul turmentat-Zoe. In discutiile cu elevii, ajunsesem la concluzia ca I.L.Caragiale insista pe prostia omeneasca, iar traseul scrisorii pierdute demonstreaza o lume lipsita de logica. Pierderea si regasirea scrisorii transforma eroii in marionete al caror mecanism s-a  dereglat, a caror cheie se roteste in gol. 

Si eu traiesc o comedie. Privita din exterior, piesa mea poate primi Zmeura de aur. La fel ca personajele lui Caragiale si eu sunt un mecanism al carui cheie se roteste in gol. Mi se repeta problemele cu o ironie macabra.

Sa ma explic. Pe 14 martie mi s-a inflamat sanul drept. Situatia m-a determinat sa merg la doctor. Am fost diagnosticata cu mastita. Am luat antibiotice timp de sapte zile si sanul a fost salvat. La interval de 24 de ore dupa incetarea tratamentului, mi s-a inflamat sanul stang. Cu ambitie, perseverenta, l-am desfundat in aceeasi noapte. Dupa 14 ore de la succes, aseara, am sesizat un nodul la sanul drept care a dus la inflamare.

Acum iar am sanul drept tare ca piatra. Am aproape doua saptamani de cand nu mai stiu ce inseamna somn. Stau cu incapatanare pana la o ora si jumatate  incercand sa golesc, sa desfund sanii. Fie noapte, fie zi, am aceeasi ocupatie. Din pacate nu pot evita necazurile.

No comment (2)

Am salvat sanul drept de la mastita si la implinirea unei saptamani de la declansarea necazului am avut probleme cu sanul stang.

Ieri am crezut ca inebunesc cand am simtit sanul intarit si foarte dureros. Am aplicat frunze de varza si cuburi de gheata. Bebelusa a incercat si ea sa ma ajute. Noaptea, la masa de la ora trei, am stat cu o rabdare de fier si am insistat sa desfund canalele galactofore. Dupa o ora, a inceput sa tasneasca laptele blocat. Am adunat 100 de mililitri de laptic. 

In prezent, se pare, am atat de mult lapte, incat bebelusa nu poate sa manance. Sa le fie rusine tuturor celor care au pus la indoiala capacitatea mea de a o hrani pe copila. 

Limbuta

Bebelusa a inceput sa cunoasca mai bine lumea inconjuratoare.

Primul pas a fost sa scoata limbuta la noi. Probabil, astfel sesiza daca este frig sau cald in camera. :-)

Al doilea pas a fost sa descopere ca are mana dreapta si cinci degete care stau foarte bine in gura. Universul s-a dublat atunci cand a realizat ca mai exista o manuta cu cinci degete. Uneori este foarte dificil pentru un copil de doar trei luni sa aleaga care mana o baga in gurita, asa ca sunt momente cand ar dori sa introduca amandoi pumnisorii.

In prezent, incepe sa duca, timid, la gura si unele jucarii.

Totul decurge foarte normal in dezvoltarea copilului. Obiceiul este cat se poate de firesc. Totusi am intrat in razboiul degetelor caci nu vreau sa o las sa le suga si incerc sa rezist tentatiei de a-i cumpara suzeta.

Vesti bune

Fac tratament cu antibiotice pentru a trece peste problema cu sanul drept. Iau oxacilina din sase in sase ore. Pe langa pastilele care au prevenit formarea unei infectii, am aplicat cuburi de gheata, comprese reci, frunze de varza si am insistat pana la exasperare sa desfund canalele. Am pus bebelusa la san de cate ori dadea semne ca ar dori sa manance, apoi incercam sa golesc sanul cu mana. 

Rezultatul a fost imbucurator. Dupa ce noaptea, la masa de la ora 03:00, am insistat circa o ora sa desfund sanul, dimineata am inceput sa am rezultate pozitive. Jumatate de ora am incercat sa golesc sanul fara succes ca apoi sa tasneasca laptele ca dintr-o stropitoare. Toata ziua am avut numai rezultate bune, la fiecare masa a copilului reuseam sa mai desfund cate un canal infundat. 

Dupa aceasta experienta sper sa fiu mult mai atenta cu mine. Sanul ma mai doare in zona afectata si inca mai iau antibiotice. Maine ma duc la control ca sa imi spuna domnul doctor daca e bine.

Recunosc dificultatea de a sta treaza noaptea, insa am gasit ca solutie sa dorm in timpul zilei cand reusesc sa o adorm si pe cea mica. Ca sa pot rezista, trebuie sa imi adopt programul dupa cel al bebelusei. 

No comment

Am fost ieri la medic.

Sanul intarit m-a ingrijorat si bine am facut. Verdictul a fost clar: mastita. Starea in care eram ma situeaza la un pas de bisturiu.