Azi sotul meu a montat scaunul bebelusei. De acum nu va mai fi tinuta in brate cand mananca, ci va sta ca toti oamenii pe scaun.
Dimensiunile acestuia m-au surprins. Ma asteptam sa fie mai mare, insa pare a fi desprins din povestile cu pitici. Asezata acolo fetita mi s-a parut mai deosebita. Se misca in voie, sta drept si poate sa se serveasca singura cu mancare.
Reactia ei a fost deosebita. Incantata de noutatea peisajului, batea cu mainile in scaunel. In cinstea cuceririi independentei in timpul alimentatiei, bebelusa a mancat tot ce i-am oferit: fructe, legume, ceriale, lapte.
In ce ma priveste, sunt mult mai linistita ca o pot hrani singura. Nu mai depind de ajutorul celorlati ca sa o tina in brate. Nu mai risc sa ma scol de la masa cu bluza plina de mancare, ca atunci cand o tineam eu in brate si o hraneam.
In final, le multumesc colegelor de la munca pentru acest cadou care imi va fi util mult timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu