Saptamana aceasta am citit un comentariu la un articol care spunea ca un copil transforma pe parintii sai in clovn sau in maimuta. Insa efectul magic nu este doar la parinti, ci si asupra bunicilor. Acestia mai intineresc cu cativa ani si se comporta in fata micutului intr-un mod atat de neobisnuit pentru noi, copiii lor, incat te intrebi daca este aceeasi persoana care te-a crescut, care te-a certat atunci cand ai gresit, care iti spunea ferm ca la ora 22.00 trebuiesa fii in casa.
In cazul nostru, bebelusa ne-a transformat pe toti in clovni si maimute. De dimineata de cand se trezeste pana seara cand se culca, toti ne scalambaim in fata ei cu scopul de-a o face sa rada, sa manance, sa nu mai planga.
Eu fac "ham-ham" si "piu-piu" si obtin un simpatic "ha-ha". Tati pocneste din degete, face ca maimuta, iar bebelusa este fascinata de el si mananca fara sa isi dea seama cand. Bunica ii canta. Bunicul face niste sunete imposibil de transcris fonetic. Mamaia are doua chei de la intrare pe care i le arata captand atentia. Tataia se uita admirativ la cea mica.
In urma cu sase luni eram oameni foarte normali. Eu eram dependenta de munca. Problemele zilnice ne facusera sa uitam sa mai zambim. Transformarea adusa de copil este benefica. Am fost salvati sa ne inraim, sa devenim sclavii serviciului si am reinceput sa savuram viata in ipostaza de clovn sau maimuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu