Probabil stiati

http://www.viata-libera.ro/societate/50748-teoria-inteligentelor-multiple-cum-iti-ajuti-copilul-in-functie-de-inclinatii-galati-viata-libera-cotidian

Intrebare

Ieri am fost la o prezentare care a inceput cu o intrebare: "Ce va doriti sa stie copilul dumneavoastra la 22 - 23 de ani?". Am reflectat in tihna cu sotul meu si am conturat imaginea bebelusei peste ani. - sa ii placa sa citeasca; - sa fie apta sa filtreze ce vede, ce aude si ce citeste si sa nu execute orbeste comenzile; - sa stie sa invete; - sa aiba gandire critica si creativa; - sa aiba o minte bine structurata, iar avalansa de informatii sa o clasifice; - sa fie cutezatoare, perseverenta; - sa invete din greseli; - sa incerce si sa nu se lase absorbita de masa mare de carcotasi; - sa decida rational; - sa se pretuiasca la adevarata valoare ca femeie; - sa fie independenta; - sa fie putertnica, dar nu fizic, ci spiritual; - sa pretuiasca armonia din jur; - sa stie sa iubeasca; - sa calatoreasca; - sa vorbeasca limbi straine; - sa deteste sedentarismul; - sa stie sa aprecieze gesturile minore; - sa poata contempla frumusetea adevarata a naturii pe care sa o ia ca exemplu; - sa faca diferenta dintre bine si rau, adevar si minciuna. Dumneavoastra ce va doriti sa stie copilul la 22 - 23 de ani?

Termen limita in a fi parinte

Pentru a se naste un copil se stie ca sunt necesari doi parinti. Pe parcurs viata are obstacolele sale si familia se mai destrama, insa calitatea de parinte ar trebui sa ramana. Insa cred ca acest rol de diminueaza cu cat copilul creste. Am sesizat ca parintii sunt foarte dedicati si implicati in primii ani ai vietii micutului, apoi se detaseaza si il lasa pe cont propriu la o varsta cand nu este pregatit. La gradinita, toti suntem infocati sa fie bine, suntem in alerta permanent, elanul si zelul ca elevul sa inregistreze progres ne furnizeaza energia zilnica, il inscriem pe micut in toate programele suplimentare costisitoare,iar daca doamna educatoare zice ceva imediat ne conformam. Treptat, aceiasi parinti reduc viteza. Se instaleaza oboseala, dezinteresul fata de pregatirea buna, trec pe la scoala atunci cand se afla ca o corigenta, doua, trei sunt pe cale a fi inregistrate, apare milogeala cu promisiuni desarte: Va promit ca nu se va mai intampla. Voi veni mai des. Va voi da telefon saptamanal. Bombardat cu informatii gata prelucrate, supus stimulilor puternici inca de mic, avand acces nelimitat la televizor, calculator, telefon, tableta adolescentul de mai tarziu este blazat. La liceu toti sunt deja plictisiti. Au vazut totul, cunosc totul. Daca ceva nou se preda nu le va fi pe plac intrucat nu este la fel de spectaculos ca lumea virtuala. In viata copiilor dispare placerea de a descoperi pe cont propriu. Se indeparteaza tot mai mult de ce este real si poate lipsit de stralucire caci nu ii exulta la fel de mult ca un nou nivel din jocul de pe calculator. Nu stiu sa se bucure de micile placeri ale vietii si se asteapta sa traiasca totul trepidant. In aceasta etapa, partintii parca au disparut. Desi se apropie un examen esential pentru viitor, nici mama, nici tatal nu mai trec pe la scoala. La fel de vulnerabili ca in copilarie, adolescentii sunt lasati sa isi pregateasca singuri viitorul. Este suficient sa li se dea bani si sa se descurce. Exista un termen limita in a fi parinte pe care odata atins ne vedem doar de viata noastra?

Copiii sunt din Rai

Am citit cartea doctorului John Gray, "Copiii sunt din Rai". Am retinut cele cinci mesaje ale educatiei pozitive: 1. E NORMAL SA FII ALTFEL DECAT CEILALTI - toti copiii sunt unici, au calitatile, problemele si nevoile lor speciale. 2. E NORMAL SA FACI GRESELI - greselile sunt naturale, normale si de asteptat. 3. E NORMAL SA AI EMOTII NEGATIVE - supararea, emotiile, frustrarea, dezamagirea, rusinea, ingrijorarea, stanjeneala, nesiguranta trebuie exprimate. 4. E NORMAL SA VREI MAI MULT - dar exprimarea dorintei trebuie facuta respectuos. 5. E NORMAL SA SPUI "NU", dar nu uita ca mama si tata sunt sefii, deci nu inseamna ca se va face cum vor copiii. Cartea promoveaza educatia riguroasa sustinuta de comunicare permanenta care implica mereu pe copii, insa cu parinti fermi, rabdatori, diplomati si buni negociatori. In final, copiii coopereaza fara a fi amenintati cu bataia, ci din convingere interioara. Personal mi-au placut cele cinci principiii. Ma linisteste gandul ca bebelusa poate fi dibace in exprimare nuantata si stangace in pedalarea tricicletei. Ma consoleaza faptul ca micuta se revolta, ca apoi sa cedeze. Copiii sunt diferiti. Clar nu pot sa accept povestile binevoitorilor ca: "La varsta ta, X stia toate poeziile pe care le recitau colegii la serbare, tu ai fost atenta?". Dar X, la varsta bebelusei poate nu stia ce stie bebelusa. Probabil sunt orgolioasa, insa ader la cele cinci principiii. Nu pretind totusi ca le voi putea aplica, fiindca sunt foarte impulsiva.

Catelul din casa

Sunt cateva saptamani de cand bebelusa se crede catel. Pentru a comunica mai bine cu ea ii vorbesc adecvat. La baie o invit sa ii spal labutele. Dimineata si seara ca sa spele pe dinti o chem sa isi spele coltii pentru a fi puternici cand roade oase. Indemnuri de genul "hai, baiete!" sunt eficiente cu ea.Se ascunde sub masa si crede ca e o cusca, fuge de hinghieri, latra, vrea zgarda si e prietena cu Pluto si Bobotica (un catel dalmatian de plus). Azi bunica i-a facut doua codite pe care, cu incantare, le-a asociat cu urechile cateilor. Toate acestea se datoreaza desenelor animate clasice "Doamna si vagabondul" si "101 dalmatieni".

Nazdravanii pe la gradinita

Daca in grupa mica bebelusa a fost retrasa, fara prieteni, unde o punea doamna acolo ramanea, anul acesta s-au schimbat datele problemei. Ieri am aflat ca a suparat-o pe doamna. In timp ce ea vorbea, fetita se juca cu doua colege. A fost scoasa in fata clasei, pusa sa zica poezia pe care o invatau si nu a stiut. Tot ieri mi s-a confesat ca a fugit prin clasa cu altii, insa "A ajutat-o Dumnezeu" si Ioana nu a parat-o si pe ea educatoarei. Sotul rade de mine. Mi-am dorit copil cu initiativa, iar acum incep sa il am.

Ora 00,00

La miez de noapte am intampinat pe 2014 in formula completa. Am dorit sa afle si noul an cu cine va avea de furca.

2014

Am executat si Revelionul. Pentru prima data de cand a sosit bebelusa pe lumea asta am plecat din apartament la o alta familie. Oho! M-am imbracat in rochita, mi-am pus inel, colier si cercei asortati. Probabil toate fac asa ceva, caci si eu in era anterioara eram o cocheta. Fetita a fost si ea implicata in eveniment, asa ca a mers sa vada artificiile, a aruncat artificii si apoi a rezistat pana la ora 2 noaptea. In rest, ca toti oamenii am mancat excesiv, am privit hipnotizata televizorul si am baut sampanie. La inceput de nou an va urez toate cele bune, sanatate, belsug, liniste interioara si iubire, sa ne intalnim des pe paginile blogurilor si sa avem multe subiecte savuroase sa ne impartasim. LA MULTI ANI!