vineri, 26 noiembrie 2010

12 Decembrie

Nu pot sa cred ca peste doar doua saptamani bebelusa mea implineste un an. Cand a trecut timpul? Cum si-a permis sa zboare atat de repede? Imi pare ca ieri ma fortam sa incap in haine, o singura geaca urata fiind capabila sa gazduiasca si burta ce ascundea pe bebelusa. Parca a trecut doar o zi de cand doctorita mi-a pus in brate un bot de carne cu greutatea de 3,500 kg. Si imi pare ca noptile nedormite au fost doar un vis urat. 

Am marea revelatie ca am supravietuit. Sunt intreaga, mi-am recapatat simtul umorului, am revenit aproximativ la silueta anterioara si sunt iar in campul muncii ca un angajat eficient. 

Copilul s-a transformat incredibil. Daca in primele luni se exprima doar prin plans, in prezent ni se adreseaza tuturor avand reactii de apreciere sau de respingere. Din cocuta care statea culcata pe spate, acum e in pozitie verticala fiind foarte complicat sa ii schimb pampersul, sa o imbrac, caci e capabila sa fuga prin tarare. Merge tinuta de manute. Mananca mancarea pe care o gatim pentru noi fata nicio schimbare: ciorba, supa, peste, carne cu piure, sarmale, ardei umpluti, mamaliga, branza, smantana, covrigi, lapte pasteurizat, biscuiti, paine, unt, iaurt, mancarica de cartofi, mazare etc. A mai ramas doar seara, in completarea cerealelor, sa ii dau lapte la san, dar capitolul acesta a fost de mult incheiat.

Ma apropii de un an. Am izbutit sa am un copil care nu cunoaste medicamentele. O fetita ce are in prezent greutatea indicata de cartile de specialitate. O bebelusa cu comportament de copil fericit caruia doresc sa ii conserv Paradisul de pe Pamant.

Gangureli dulci

Zilnic vocabularul micutei se imbogateste. Este o revelatie sa o ascult cum mi se adreseaza. Dimineata este vesela si zglobie, caci a dormit toata noaptea linistita. Cand vin de la scoala este mustratoare deoarece am parasit-o in favoarea altor copii. In acelasi timp, se urca in bratele mele de unde nu mai doreste sa coboare. Dupa ce doarme la pranz, ganguritul este prietenos. Are timp sa imi povesteasca ce a facut dimineata, ce doreste sa facem seara, vorbim ca fetele in asteptarea lui tati. Seara este o explozie de bucurie. Familia se reintregeste. Cel mai comic membru al familiei se intoarce de la munca. In ciuda oboselii acumulate, chiar daca este foarte stresat, tati are o rezerva de energie sa se joace cu bebelusa care rade necontenit. 

Spune cu mare acuratete "tata", "gata" si "baba" (= bunica). Mai nou, cand vede canita cu apa spune "apa", iar la vederea olitei se screme. "Oap" inseamna "noapte buna", iar "pap" = papusa. 

Se observa ca nu am inclus cuvantul "mama". Am fost data uitarii. Acest cuvant nu este pronuntat de cea mica, desi am exersat toti in vederea insusirii lui. Ii spun "ma-ma", iar bebelusa repeta clar dupa mine cu glas muzical "ta-ta". Zambetul triumfal pe careil afiseaza ma dezarmeaza si ma determina sa astept cu rabdare momentul cand voi deveni si eu o parte integranta a vocabularului fetitei mele.

duminică, 7 noiembrie 2010

Mihail si Gavril

Bebelusa m-a rugat sa transmit toate gandurile bune celor dragi care poarta numele arhanghelilor Mihail si Gavril: tati, nasa, verisoara si matusile. Va dorim multa sanatate, impliniri si iubire. 

La multi ani! Sa traiti cu numele!

vineri, 5 noiembrie 2010

La bloc

Programul foarte incarcat nu imi mai permite sa scriu pe blog. Am initiat cateva proiecte la locul de munca care imi consuma diminetile, iar de la orele 14,00 pana seara sunt numai a bebelusei. Dupa ce o culc, ma pregatesc pentru a doua zi.

De cand ma stiu am incercat sa fiu o fiinta foarte discreta. Salut pe oameni, insa nu intru in viata lor decat daca este dorit acest lucru. Locul copilariei mele a corespuns acestui tip de viata. Vecinii interactionau doar in limitele bunului simt, respectand intimitatea celorlalti.

Casatoria m-a facut sa ma mut din casa parinteasca, intr-un bloc unde spionajul este la mare arta. Vecinele fara cariera au sapat in comportamentul meu pana cand au identificat o sansa sa se ia de mine. Primul motiv a fost o pisicuta pe care o hraneam. A fost revoltator deoarece acest animal facea sa puta pe casa scarii. Nimeni nu a luat in calcul subsolul infect cu tevile facute praf. In prezent, nu mai hranesc eu pisicuta, ci un alt vecin cu reputatie de om viloent. Nimeni nu ii reproseaza nimic.

Alt motiv de a fi in centrul atentiei vecinilor este teava de la baie. Apa curge in capul vecinului violent. Nu a cautat un instalator sa reparam problema, ci a sarit direct la bataie. Impulsivul a bubuit cu pumnii in usa si a continuat cu amenintari agresive. 

Tot el, a venit in timpul verii sa ne ceara sa nu mai facem galagie cu papucii pana la ora noua dimineata. A trebuit sa merg desculta pana cand am putut sa imi cumpar alta pereche de incaltari mai silentioase. Intre timp urmaream masina de serviciu a balaurului sa constat cand parasea domiciliul pentru a incepe sa traiesc si eu. Ar fi fost frumos din partea lui sa ne spuna ca in luna august pleaca in concediu si putem sa mergem linistiti in propria casa.

Ultima infruntare a avut-o ca obiect al discutiei pe bebelusa. Cea mica se trezeste la ora 6,00. Timp de doua ore incerc sa o tin linistita, insa dupa ora opt incep sa o port prin casa pentru a merge. Pasii l-au deranjat pe violent. A revenit la usa pentru a cere sa nu o mai lasam sa merga pana la ora 9,00. A revenit cu amenintari care ne-ar fi stricat si noua linistea, cum ca si el poate sa puna muzica tare incat sa ne deranjeze. De cateva zile am inclus-o si pe cea mica in programul de sanatoriu asigurat vecinului nostru.

Astept sa revina la usa pentru multumiri. Copilul nu face zgomot noaptea, stam mai mult pe afara si nu agasam pe nimeni, nu ascultam muzica la maxim si facem doar dus, evitam sa umplem cada. Acestea nu se vad. Cat ii este bine, uita de noi. Isi reface forta pentru urmatoarea problema.