duminică, 31 iulie 2011

La multi ani, ...!





Fetita nasilor a implinit o frumoasa varsta, 7ani. Am participat la petrecerea organizata la un loc de joaca din oras. Cred ca eu am asteptat cu mai multa nerabdare decat bebelusa deoarece doream sa vad cum se integreaza intre copii, dupa ce in urma cu trei luni mai fuseseram acolo.

A fost o petrecere foarte reusita. Ca mama am stat numai intre copii, iar sotul printre oamenii mari. Ca mama am mancat ce a ramas in farfuria micutei, iar tatal ce era pus la dispozitia oamenilor maturi. Ca mama am luat pauza cinci minute pentru a merge la toaleta si a bea pe fuga un suc, caci pierdeam joaca.

Ce am facut? Bebelusa a descoperit un tobogan pe masura ei, pe care se putea urca foarte usor. S-a dat dupa bunul plac fara a auzi din partea mea atentionarile obisnuite. A izbutit ca la final sa urce si in sens invers indeplinindu-si o foarte mare dorinta interzisa de mine pana acum. Fericirea care i se citea pe fata ma facea si pe mine fericita.

Am escaladat impreuna labirintul conceput pentru copii, ajungand la o casuta "misterioasa". Jocul acesta m-a bucurat si pe mine, caci in copilaria mea nu exista asa ceva. Peretii din plasa, scarile moi, multitudinea de mingi asigura securitatea micutilor care se dezlantuie cu o energie coplesitoare.

Contopita cu atmosfera festiva, micuta mea a rostit replicile pe care o sfatuisem sa le zica: "La multi ani, ... (numele sarbatoritei)!" si "Multi ani traiasca!". Am citit pe fata sarbatoritei si a nasilor ca aceste cuvinte au constituit un cadou sentimental mult mai pretios decat ceea ce am inclus in punguta.

Dupa trei ore de joaca, bebelusa era obosita. Ajunsa acasa a mancat si a dormit 10 ore fara sa se intoarca.

vineri, 22 iulie 2011

1 si 7


Sunt in concediu.

Am revenit cu o noua postare atat de tarziu deoarece in ultima perioada am fost depasita de sarcini. Desi m-am intors la serviciu mult mai devreme, am incercat sa fac tot posibilul ca timpul petrecut acasa sa il dedic doar bebelusei.

Satisfactiile sunt mari. Desi am crezut ca voi fi rapusa de atatea nopti nedormite, am fructificat timpul de veghe cu micuta in brate nascocind noi proiecte pentru la scoala. Asa am adunat intr-un singur an activitati cat pentru cinci. Insa nu cariera ma face sa jubilez, ci micuta. De la 1 an si 3 luni vorbeste. In prezent, realizeaza propozitii simple (subiect si predicat) pe care treptat le imbogateste cu cate un atribut. Cuvintele sunt pronuntate clar si corect. Le stalceste doar atunci cand le invata, dar nu staruie mult asupra greselilor.

Are un partener de joaca cu trei luni mai mare decat ea, cu care a invatat sa socializeze. In prezent nu mai este salbatica in preajma copiilor si ii rasplateste cu mangaieri si pupici.

Iubeste cartile. Din paginile lor multicolore a invatat multe. Zilnic ma surprinde cu alte achizitii pe care le extrage din carti. Afara la joaca sau la plimbare aplicam cele vazute si completam cu ce ne ofera natura.

Sunt fascinata de acesta etapa. Este cu mult mai spectaculoasa decat primele luni, cand se urmarea doar cresterea in greutate si in lungime. Rapiditatea cu care asimileaza notiunile ma entuziasmeaza.