2 ani

Pe 12.12 implinim 2 ani. M-am exprimat corect la plural deoarece alaturi de bebelusa implinesc si eu 2 ani cand am devenit mama. De 2 ani suntem o echipa care incearca sa se descurce in acesta grea aventura a vietii.
Micuta a invatat sa mearga si sa vorbeasca, spune poezii, canta si iubeste cartile.
Eu am descoperit ca sunt total nepregatita pentru ea. Nu stiu cum se creste un copil. O ascult, o urmaresc si aplic din mers ce cred ca e mai potrivit. Am invatat odata cu ea cum se invata un copil sa mearga, sa vorbeasca, sa spuna poezii si sa prefere cartile, ce inseamna sa veghez noptile si dupa trei ore de somn sa ma prezint "odihnita" la scoala. Zilnic ma simt ca un scolar scos la tabla fara sa imi fi invatat lectia, caci cate o noua pozna ma provoaca sa ii gasesc solutii.
De 2 ani m-am schimbat. M-am pus in plan secund si i-am dat prioritate. Tinta mea este sa ii asigur o copilarie fericita, echilibrata si sa pun bazele unui viitor OM.
In prag de aniversare, ii urez bebeluei La multi ani minunati, iar mie imi doresc forta sa rezist.

1 inainte 11 inapoi

Bebelusa are 1 an si 11 luni. Peste putin timp implineste 2 ani.
Oau!
A crescut. Vorbeste. Imi da replici din ce in ce mai gandite. Initiaza jocuri. Este tandra, isi manifesta nestingherit sentimentele fata de intreaga familie. Ii cresc si maselele, iar hainele ii raman mici. E vesela, canta, danseaza. Imi spune ca merge la scoala ca si mine, isi ia gentuta cu jucarii si pleaca spre clasa.
Dar nu despre asta vreau sa povestesc. Pana aici am punctat ca mai facem "1 inainte" si insumam in total 2 ani.
Ma framanta ca inregistrez mici progrese urmate de mari regrese. Durerea mea o reprezinta defectele care se acumuleaza rapid:
1. Suge buza inferioara spre disperarea lui tati si a mamaiei;
2. Se scobeste in nas spre disperarea mea;
3. Face la olita doar cand vrea si numai daca o pun, nu cere. In restul momentelor se scapa pe ea fara nicio jena;
4. Nu este cea mai mancacioasa copila, are greutatea de vrabiuta;
5. Noaptea doarme in salturi, iar eu sunt epuizata;
6. Afara merge din ce in ce mai mult in brate, iar cand se hotaraste sa se deplaseze singura, nu merge in sensul dorit;
7. Nu merge de mana;
8. Nu adoarme singura;
9. Noaptea nu vrea si la tati in brate, ci numai la mine;
10. Trebuie sa se joace mereu cineva cu ea, eventual sa ne jucam noi, iar dumneaei sa ne ordone ce sa facem. Rar se joaca singura, iar atunci eu ma simt ca sunt fara sens.
11. Nu sta la imbracat.

La olita

De marti, 6 septembrie, am decis ca nu ii mai pun chiloti absorbanti bebelusei nici in casa, nici afara. Am avertizat pe mamica baietelului cu care se joaca fetita mea, ca daca se intampla un accident este din cauza ca am trecut pe o metoda drastica. Fireste ca au fost accidente, i-am explicat copilului cu calm cum e bine si cum nu trebuie.

De miercuri, 7 septembrie, am trecut definitiv pe chiloti normali. Bebelusa face pipi la olita.

Sunt foarte-foarte fericita. Nu am crezut nicio clipa ca eu o voi putea determina pe fetita sa foloseasca olita, iar acum increderea mea in puterile mele a crescut 100%. Simt ca cea mica a trecut intr-o noua etapa a dezvoltarii. Treptat se cladeste o persoana independenta, iar mie imi revine rolul de a calauzi cu rabdare si cu tact.

D'ale bebelusei

Intrebare si raspuns. In parc:

O mamica: Cum te cheama?

Bebelusa: Opt.

*

Cateva zile tot ce spunea micuta se termina cu sintagma "de copil". De exemplu: iaurt de copil, perna de copil, jucalii de copil, morcovi de copil etc.

*

Am mancat ciocolata pe ascuns, insa am ramas murdara la gura. Fetita m-a vazut. Ea era murdara la gura de mancare.

Bebelusa: Ce ai la gura?

Eu: Dar tu?

Bebelusa: Buze.

*

Veneam de la plimbare. Se lasase noaptea. Cea mica trebuia spalata, hranita si culcata.

Bebelusa: Mama, vreau pufuleti.

Eu: De unde sa iti dau pufuleti la ora asta?

Bebelusa: Vreau pufuleti!

Eu: Crezi ca pufuletii cresc asa in jurul nostru? Crezi ca boschetii au sa ne dea pufuleti? (Ma duc langa un gard viu): Te rog frumos, as dori o punga de pufuleti. (Nimic. Merg langa un copac): Copacule, ai pufuleti? (Nimic. Catrebebelusa): Nu au. De unde vrei sa iti dau eu pufuleti.

Bebelusa (Calma): De la magazin.

Patetic

Dupa 1 an si 8 luni de la nastere am ramas aceeasi persoana tematoare, nesigura. Imi este frica sa nu gresesc si mereu constat ca am gresit. Ma ajuta ceilalti sa realizez ca, indiferent de marile eforturi pe care le fac, tot imi scapa cate ceva.

Cel mai mare critic este sotul. El este ca un antrenor care de pe marginea terenului de joc imi striga: "N-o lasa sa puna mana pe jos!", "Ia-o in brate de acolo!", "Nu o mai lasa sa suga buza. Trebuie sa corectezi acest defect al ei." etc.

Soacra mi-a precizat ca trebuie sa o invat sa mearga de mana, desi numai spatele meu cocosat stie cat m-a durut sa o invat sa mearga.

Mama mi-a precizat intr-o zi ca nu am suficienta autoritat.

Eu imi reprosez ca nu am izbutit sa o invat sa faca pipi la olita, desi A... la varsta ei deja facea.

Ma descurc patetic. Nu am fler.

La mare

O noua premiera in viata mea de familie. Am fost trei la mare: mama, tata si copilul.

Pentru prima data am simtit pe pielea mea ce inseamna un concediu ca mama: grija maxima sa pun tot ce este necesar in rucsacul fetei, sa calculez cati chiloti absorbanti sunt necesari, am luat in calcul mancare alternativa in cazul in care bebelusa nu ar fi mancat ce ni se oferea, am achizitionat o crema protectoare adecvata micutilor pentru a nu provoca arsuri de la soare, nu am uitat nici antibioticele (gatului rosu i s-a gasit un streptococ care a decedat cu medicamente; of!), jucarii pentru drumul de 6 ore.

In ipostaza de sotie, am facut si bagajele noastre gandind serios ce haine sa pun si pentru copilul mai mare.

Am fost in Bulgaria, la Albena. Am avut un bilet pentru opt zile in forma all inclusive la hotelul Malibu. A fost o vacanta de vis. Calatoria cu bebelusa a decurs neasteptat de bine. Cea mica a vorbit, a cantat, s-a uitat pe geam, s-a jucat si a dormit. Nu mi-a facut nici cea mai mica problema.

Sederea a fost si mai minunata. Programul meu si al fetitei debuta la ora 7.00 - 7.15. Ne pregateam sa plecam din camera, ne duceam la masa, iar la 8.15 - 8.30 eram dezbracate pe malul marii unde ne-am jucat in nisip, am facut castele, am cules scoici si me-am balacit in valurile sarate.

La ora 10.00, cel tarziu la 10.30, bebelusa se retragea la umbra unde ii puneam si un tricou pe ea, caci razele soarelui incepeau sa arda. Pana la 11.30 distractia continua sub umbrela in compania lui tati si a prietenilor cu care am fost in concediu.

Ora 11.30 insemna retragerea noastra de pe plaja. Faceam dus, mergeam la masa si apoi somnul de pranz, timp in care ma duceam si eu sa mananc ceva micuta ramanand supravegheata de tati.

Dupa trezire o luam de la capat: nisip, soare, valuri, dus, cina, somn.

Un punct forte l-a reprezentat un tobogan sofisticat amplasat langa plaja. Bebelusa s-a dat dupa bunul plac al inimii imbolnavindu-ma pe mine de inima.

Opt zile in care noi doua am fost nedespartite si in care energia micutei mi-a secat-o pe a mea.

Ajunsa acasa am observat ca o saptamana de iesire in colectivitate au schimbat-o pe mititica. Marele salt este in utilizarea limbii romane. Bunicii au ramas uimiti cand au ascultat-o pe fetita ce le spune, cum li se adreseaza, ce propozitii elaborate face. Despre alintatura si obraznicii nu comentez, caci si ele si-au facut aparitia tot in acest concediu.

Temperatura

Luni seara am culcat o bebelusa sanatoasa, marti dimineata am ridicat din patut un copil lare ardea!!!!!

38,3 mi-a aratat termometrul.

I-am pus un supozitor de paracetamol si temperatura a scazut la normal, insa dupa vreo doua ore s-a instalat iar. Micuta, deobicei foarte energica la plimbare, mi-a adormit in brate si a motait vreo 40 de minute in parc.

Pediatra mi-a recomandat sa alternez la sase ore supozitoarele cu 5 ml de Nurofen pentru copii (suspensie orala). Totusi dupa -amiaza temperatura a ajuns la 39 de grade. Am luat calea cabinetului si am aflat ca are rosu in gat, un microb cules pe calea aerului in colectivitate.

Am primit o reteta si indicatii de administrare.

Asearai-am mai pus un supozitor de paracetamol (sarcina foarteneplacuta atat pentru bebelusa, cat si pentru mine), i-am facut frectie cu 1/3 spirt si 2/3 apa, am culcat-o, iar la trei noaptea aveam un copil fara febra. I-am dat Nurofen si azi suntem vesele, zglobii, energice, mofturoase, alintate ..., iar eu, desi o fac pe severa, sunt fericita ca e bine totul.

La multi ani, ...!

Fetita nasilor a implinit o frumoasa varsta, 7ani. Am participat la petrecerea organizata la un loc de joaca din oras. Cred ca eu am asteptat cu mai multa nerabdare decat bebelusa deoarece doream sa vad cum se integreaza intre copii, dupa ce in urma cu trei luni mai fuseseram acolo.

A fost o petrecere foarte reusita. Ca mama am stat numai intre copii, iar sotul printre oamenii mari. Ca mama am mancat ce a ramas in farfuria micutei, iar tatal ce era pus la dispozitia oamenilor maturi. Ca mama am luat pauza cinci minute pentru a merge la toaleta si a bea pe fuga un suc, caci pierdeam joaca.

Ce am facut? Bebelusa a descoperit un tobogan pe masura ei, pe care se putea urca foarte usor. S-a dat dupa bunul plac fara a auzi din partea mea atentionarile obisnuite. A izbutit ca la final sa urce si in sens invers indeplinindu-si o foarte mare dorinta interzisa de mine pana acum. Fericirea care i se citea pe fata ma facea si pe mine fericita.

Am escaladat impreuna labirintul conceput pentru copii, ajungand la o casuta "misterioasa". Jocul acesta m-a bucurat si pe mine, caci in copilaria mea nu exista asa ceva. Peretii din plasa, scarile moi, multitudinea de mingi asigura securitatea micutilor care se dezlantuie cu o energie coplesitoare.

Contopita cu atmosfera festiva, micuta mea a rostit replicile pe care o sfatuisem sa le zica: "La multi ani, ... (numele sarbatoritei)!" si "Multi ani traiasca!". Am citit pe fata sarbatoritei si a nasilor ca aceste cuvinte au constituit un cadou sentimental mult mai pretios decat ceea ce am inclus in punguta.

Dupa trei ore de joaca, bebelusa era obosita. Ajunsa acasa a mancat si a dormit 10 ore fara sa se intoarca.

1 si 7

Sunt in concediu.

Am revenit cu o noua postare atat de tarziu deoarece in ultima perioada am fost depasita de sarcini. Desi m-am intors la serviciu mult mai devreme, am incercat sa fac tot posibilul ca timpul petrecut acasa sa il dedic doar bebelusei.

Satisfactiile sunt mari. Desi am crezut ca voi fi rapusa de atatea nopti nedormite, am fructificat timpul de veghe cu micuta in brate nascocind noi proiecte pentru la scoala. Asa am adunat intr-un singur an activitati cat pentru cinci. Insa nu cariera ma face sa jubilez, ci micuta. De la 1 an si 3 luni vorbeste. In prezent, realizeaza propozitii simple (subiect si predicat) pe care treptat le imbogateste cu cate un atribut. Cuvintele sunt pronuntate clar si corect. Le stalceste doar atunci cand le invata, dar nu staruie mult asupra greselilor.

Are un partener de joaca cu trei luni mai mare decat ea, cu care a invatat sa socializeze. In prezent nu mai este salbatica in preajma copiilor si ii rasplateste cu mangaieri si pupici.

Iubeste cartile. Din paginile lor multicolore a invatat multe. Zilnic ma surprinde cu alte achizitii pe care le extrage din carti. Afara la joaca sau la plimbare aplicam cele vazute si completam cu ce ne ofera natura.

Sunt fascinata de acesta etapa. Este cu mult mai spectaculoasa decat primele luni, cand se urmarea doar cresterea in greutate si in lungime. Rapiditatea cu care asimileaza notiunile ma entuziasmeaza.

Independenta

In urma cu doua saptamani am fost la ziua de nastere a unui baietel. Pentru prima data am intrat intr-un spatiu de joaca despre care auzisem de la mamele cu experienta. Recunosc ca am avut foarte mari emotii. Nu stiam cum va reactiona bebelusa cand va intalni atatia copiii mai mari, cand va intra intr-un loc strain.

Surpriza placuta a fost ca fetita mea s-a integrat imediat in acel mediu. A fost foarte incantata cand a vazut desenele familiare de pe pereti. Faptul ca avea voie sa puna mana pe orice jucarie, ca a putut sa arunce mingi si ca a descoperit baloane a contribuit la o experienta perfecta.

Eu am "suferit". Pentru prima data, am stat departe de ea, am privit-o cum este absorbita de joaca fara sa imi ceara si mie prezenta. Timp de 10 minute (record!) am stat la marginea spatiului de joaca departe de ea.

Chiar daca doamna doctor a taiat cordonul ombilical la nastere, eu simt ca acesta exista si ca treptat se topeste. Sunt numeroase clipe cand imi doresc sa o aduc inapoi in burtica, sa fie numai a mea, sa fie mereu numai cu mine, sa o feresc de toate evenimentele neplacute din jur.

Cuvinte

Bebelusa mea a inceput sa vorbeasca. Ne distram copios caci limba romana suna delicios. Are atat cuvinte in micutul vocabular cat si interjectii care numesc realitatea la care se refera.

Cuvinte:

mama

tata

mamaia

tataia

bunica

bunicul

pisica

oaia

cocosul = cocoiul

painea = paia

buf

cucu-bau

cutia = tia

banana = badada

mingea = minia

mana

buricul

ia

puiu

pasare = ga

nani, nani, puiu mami

unde-i = unii

nu-i

papusa

papucii

Onomatopee:

sarpele = sssssssss

catelul = ham, ham

oaia - beee

tigrul = oaaaaaaaa

maimuta = u-u-a-a, u-u-a-a

indienii = aaaaaaa

poc-poc-poc

ceasul = tic-tac

Aceasta perioada mi se pare uimitoare. Nu am fost atat de extaziata in primele luni de viata, cand crestea in lungime si in "greutate", cat sunt acum. Evolutia este vizibila pe zi ce trece. Intelege tot ce ii cer. Cunoaste semnificatia termenilor pe care ii pronunt. Mai este un pas pana cand vom conversa.

O primavara cu soare

Dragi mamici,

Va doresc o primavara cu mult soare nascut din inima copiilor dumneavoastra.

O pauza de scris

Am realizat ca nu mai scriu atat de mult pe blog. Ma scuz caci sunt obosita, epuizata. Noptile albe au continuat, dar perioada de veghe s-a mai scurtat. In orice caz, au fost seri cand am fost trezita cu precizie din ora in ora. Ce nu inteleg eu este cum poate cea mica sa fie odihnita dupa un asemenea somn, caci pe mine ma doboara acest ritm.

Dimineata imi fac o cana de cafea tare ce ma invioreaza. Totusi la munca nu mai am aceeasi prezenta de spirit, imi gasesc mai greoi cuvintele si am inceput sa uit. Treptat ma transform intr-un zombi care are alura de profesorul distrat.

Vointa a ramas neschimbata. Vreau sa fac, imi propun, dar ma chinuiesc sa finalizez. In prezent lucrez cu un grup de elevi pentru un concurs international. Ideea proiectului este antrenanta si solicita creativitatea, insa oboseala m-a facut sa imi pierd elenul, aplombul pe care in trecut il posedam din plin.

Probabil ma schimb. Poate ca trec printr-o perioada de incubatie si o noua EU se naste. Nu cred ca ar fi potrivit sa raman la fel de entuziasta cand anii din buletin se aduna in defavoarea mea.

P.S. Bebelusa isi baga degetele in gurita acolo unde ar trebui sa apara maselele. Of!

1 Martie

Dragi mamici si tatici,

Va urez o primavara cu mult soare in inima, cu caldura sufleteasca si numai bucurii aduse de piticii care au schimbat legea universului.

Caninii!!!

Surpriza de proportii. Au revenit in viata mea noptile albe. Cumplit.

Bebelusa s-a trezit pe la ora 2:00 si m-a privit in ochi pana la 5:00. Se trezeste pe la 4:00 si adoarme la 5:55, in conditiile in care ceasul meu e pus sa ma trezeasca la 6:00 si sa plec la serviciu. Doamne cat de greu trec aceste ceasuri. Privesc pe fereastra cartierul adormit, ascult respiratia sotului care doarme ca un prunc si ma gandesc la nefericirea mea. In aceste ore nocturne nu am nicio idee pe care sa o dezvolt, stau cu mintea goala si privesc ceasul de pe noptiera cum numara secundele care se transforma in minute ce devin ore.

De ce nu adormit? I-a aparut un canin. Cum e posibil sa iasa acest dintisor mai devreme decat molarii? Cum si-a permis domnul canin sa vina pe lume inainte ca ultimul premolar, care ma ameninta cu iesirea sa de doua luni, sa isi scoata coltii la lumina?

Fetita nu a plans. A stat doar treaza numai in bratele mele. Am incercat sa schimb tura de noapte si cu sotul, insa cea mica a facut un scandal monstru. A inceput sa planga atat de tare, parca se terminase lumea. Revenita in bratele mele, pacea s-a asternut in apartament.

In prezent, a reinceput sa doarma, insa ieri am constatat ca se zaresc alte puncte albe in gurita ei ce se vor concretiza in canini si molari.

Brrrrrr!

Eu am supravietuit doar cu cafea. O cana mare ma trezeste toata ziua si ma ajuta sa ajung pana seara. Din pacate, imi pare ca nu ma mai pot concentra. Spun doar bazaconii la ore si nu mai am stapanirea de sine si echilibrul initial.

Poate imi revin.

Titirezul

De o luna bebelusa merge. Cand spun merge inteleg ca nu se mai opreste decat atunci cand doarme. Ne-a zapacit pe toti cu turele ei de apartament. Se aud proteste, plansete, atunci cand incerc sa o asez langa cutia cu jucarii.

Nu mai doreste sa fie sustinuta de manute caci este o persoana independenta. De circa doua saptamani a inceput sa fie capabila sa se ridice singura. Se tine de pat si hop! in picioare. Prima data cand a facut acest gest era nesupravegheata in dormitor. M-am trezit cu ea in sufragerie aducandu-mi o jucarie. Am ramas blocata. Desi era copilul meu, parca nu o recunosteam. Cum era posibil asa ceva? Ma obisnuisem sa stau in spatele ei si sa-i vad doar crestetul capului. Momentul este memorabil. Fetita realizase marele progres pe care il facuse si radea din toata inima, iar eu cu lacrimi de fericire (sunt o mare varsatoare de lacrimi) am strans-o in brate incarcad sa o fac sa simta toata iubirea pe care o port pentru ea.

Titirezul meu are 8 dinti si 2 premolari. Se simte si al treilea premolar, dar mai am de asteptat. Nu a facut temperatura, insa, mai bine de o saptamana, a stat noptile treaza si cuminte in bratele mele. Am incercat sa il las si pe tati sa simta noaptea cu putin somn, dar cea mica a plans-racnit cand a sesizat planul meu. La munca am fost ametita de oboseala. Cafeaua foarte tare m-a ajutat sa trec peste lipsa de somn. In prezent, de trei nopti doarme. Mai rau este de mine. M-am invatat cu trezirea la orele 1:00, 2:00, 3:00 si am mentinut prostul obicei.

La munca

Ieri am reinceput munca.

Dupa un concediu de doua saptamani ma simt obosita. Imi lipseste somnul. Desi fetita a fost ascultatoare, a manifestat dorinta fireasca de a merge non-stop cu mine dupa ea pentru a evita vreo cadere prea spectaculoasa.

Mai nou s-a aprobat si Legea Invatamantului care aduce schimbari majore in peisajul scolii. Alte programe, alte manuale, alta filosofie de evaluare la bacalaureat. Acum va trebui sa ne formam elevii de liceu in numai trei ani. Daca in clasa a IX-a sunt zvapaiati si trebuie sa ii aduci cu picioarele pe pamant, sa ii disciplinezi in spiritul gandirii mature, de acum se vor maturiza mai tarziu, dupa clasa a X-a. Daca primul an era compromis din cauza imaturitatii, aveam la dispozitie trei ani sa culegem roadele. In prezent, cred ca vom avea cu adevarat elevi de liceu doar in clasa a XII-a.

Aceste schimbari care par a nu se mai opri ma determina sa ma gandesc la bebelusa. Chiar daca lucrez in invatamant, nu am nici cea mai mica idee cum va arata scoala pe care o va urma. Nu pot anticipa traseul educational care o asteapta, fiindca fiecare guvernare schimba pe ici pe colo prin partile esentiale. Dupa atatia ani de libertate, domeniul in care activez sta pe nisipuri miscatoare.

2011

La multi ani! Va dorim sanatate, fericire, impliniri, prosperitate si liniste.

Bebelusa si Maria