Caninii!!!

Surpriza de proportii. Au revenit in viata mea noptile albe. Cumplit.

Bebelusa s-a trezit pe la ora 2:00 si m-a privit in ochi pana la 5:00. Se trezeste pe la 4:00 si adoarme la 5:55, in conditiile in care ceasul meu e pus sa ma trezeasca la 6:00 si sa plec la serviciu. Doamne cat de greu trec aceste ceasuri. Privesc pe fereastra cartierul adormit, ascult respiratia sotului care doarme ca un prunc si ma gandesc la nefericirea mea. In aceste ore nocturne nu am nicio idee pe care sa o dezvolt, stau cu mintea goala si privesc ceasul de pe noptiera cum numara secundele care se transforma in minute ce devin ore.

De ce nu adormit? I-a aparut un canin. Cum e posibil sa iasa acest dintisor mai devreme decat molarii? Cum si-a permis domnul canin sa vina pe lume inainte ca ultimul premolar, care ma ameninta cu iesirea sa de doua luni, sa isi scoata coltii la lumina?

Fetita nu a plans. A stat doar treaza numai in bratele mele. Am incercat sa schimb tura de noapte si cu sotul, insa cea mica a facut un scandal monstru. A inceput sa planga atat de tare, parca se terminase lumea. Revenita in bratele mele, pacea s-a asternut in apartament.

In prezent, a reinceput sa doarma, insa ieri am constatat ca se zaresc alte puncte albe in gurita ei ce se vor concretiza in canini si molari.

Brrrrrr!

Eu am supravietuit doar cu cafea. O cana mare ma trezeste toata ziua si ma ajuta sa ajung pana seara. Din pacate, imi pare ca nu ma mai pot concentra. Spun doar bazaconii la ore si nu mai am stapanirea de sine si echilibrul initial.

Poate imi revin.

Titirezul

De o luna bebelusa merge. Cand spun merge inteleg ca nu se mai opreste decat atunci cand doarme. Ne-a zapacit pe toti cu turele ei de apartament. Se aud proteste, plansete, atunci cand incerc sa o asez langa cutia cu jucarii.

Nu mai doreste sa fie sustinuta de manute caci este o persoana independenta. De circa doua saptamani a inceput sa fie capabila sa se ridice singura. Se tine de pat si hop! in picioare. Prima data cand a facut acest gest era nesupravegheata in dormitor. M-am trezit cu ea in sufragerie aducandu-mi o jucarie. Am ramas blocata. Desi era copilul meu, parca nu o recunosteam. Cum era posibil asa ceva? Ma obisnuisem sa stau in spatele ei si sa-i vad doar crestetul capului. Momentul este memorabil. Fetita realizase marele progres pe care il facuse si radea din toata inima, iar eu cu lacrimi de fericire (sunt o mare varsatoare de lacrimi) am strans-o in brate incarcad sa o fac sa simta toata iubirea pe care o port pentru ea.

Titirezul meu are 8 dinti si 2 premolari. Se simte si al treilea premolar, dar mai am de asteptat. Nu a facut temperatura, insa, mai bine de o saptamana, a stat noptile treaza si cuminte in bratele mele. Am incercat sa il las si pe tati sa simta noaptea cu putin somn, dar cea mica a plans-racnit cand a sesizat planul meu. La munca am fost ametita de oboseala. Cafeaua foarte tare m-a ajutat sa trec peste lipsa de somn. In prezent, de trei nopti doarme. Mai rau este de mine. M-am invatat cu trezirea la orele 1:00, 2:00, 3:00 si am mentinut prostul obicei.

Sfarsit de an

Am realizat ca maine se incheie 2010. Am avut un moment de mirare, deoarece nu ma simt in stare festiva. In realitate ma asteapta un Revelion pe care il voi petrece intre cei patru pereti ai apartamentului, in care nu mai avem nici televizor (urmeaza sa ne cumparam). Avand aceasta revelatie, in timp ce eram in drum spre farmacie ca sa ii cumpar bebelusei Vigantol, am intrat intr-un magazin si am cumparat o sampanie. E singura pregatire pentru noaptea dintre ani.

Cum a fost acest an? A fost foate obositor. Am muncit mult-mult, chiar daca trei sferturi am stat in concediu de maternitate:

- nopti albe,

- pana in martie m-au durut sanii de la alaptat, apoi am avut saptamanal sanse sigure de a face o mastita de toata frumusetea,

- copil plangacios ca mine,

- am ivatat sa mananc in goana, nu mai stiu ce inseamna statul la masa fara griji,

- dusuri rapizi, as putea sa ma intrec cu orice cadru al armatei, caci plansul copilului m-a invatat sa nu ma mai relaxez sub jetul de apa calda,

- nu mai am timp pentru taiat pielita unghiilor, iar la oja am renuntat deoarece zilnic scobesc in gura bebelusei dupa cate un gunoi sau semne ca un dinte mai apare

- am renuntat la vopsitul parului inca din prima zi de sarcina, firelel albe se vad clar si neglijente

- machiajul meu dichisit a fost reluat in septembrie pentru a masca oboseala,

- o singura iesire in oras la o petrecere pe data de 10 decembrie unde am stat de la 21,30 pana la 01,30.

Din septembrie am revenit la munca, lasand bunicile sa fie cu bebelusa. Nu stiu cat de buna a fost decizia pentru moralul meu, fiindca am realizat cat de jalnica sunt ca mama. Micuta se comporta docil cu ele, invata lucruri constructive, pe cand cu mine e un fiasco total. In prezent, incerc sa-mi corectez defectele materne, dar e complicat, credeam ca am procedat ca la carte.

2010 a fost un an extraordinar. De ce? Am o fetita foarte sanatoasa. Se dezvolta asa cum trebuie. Zilnic zambetul ei, imbratisarile cu manutete-i micute si noile achizitii mi-au dat cu adevarat un sens sa ma trezesc si a doua zi.

Ce imi doresc pentru viitorul an? Nimic in plus fata de cel care a trecut: sanatate si forta de a trece peste toate provocarile.

Inchei gandurile cu urarea sa aveti un an de 2011 ori mai bun decat anteriorul.

LA MULTI ANI!

Numaratoarea inversa (2)

Maine este ziua cea mare. Sunt emotionata. De 12 luni privesc uimita ca am fost capabila sa aduc pe lume un copil. Ma minunez zilnic cand ii vad mutrita, manutele, piciorusele si nu imi vine a crede ca s-au dezvoltat in mine. 

Anul acesta a fost special deoarece am trecut prin numeroase momente cheie care mi-au cerut sa ma reanalizez, sa ma adaptez si sa ma obisnuiesc cu evenimentele noi:

In primul trimestru al anului am invatat sa am grija de bebelusa. Am trecut amandoua peste colici si peste nopti albe. Am invatat sa adorm in secunda in care pun capul pe perna.

A venit apoi clipa cand alaptatul devenise o piatra de incercare. Ambitia de fier m-a impins sa renunt la somn si sa imi desfund sanii pentru a o alapta pe fetita. Am izbutit ca 11 luni si jumatate sa pot sa o alaptez, iar intarcatul a fost initiativa ei transformand momentul in ceva natural nu intr-o etapa traumatizanta pentru cea mica. 

Vara caniculara ne-a favorizat un program de vacanta. Zilnic am iesit in parc unde aveam locul nostru sub un copac umbros. Acolo ne-am facut prieteni de varsta noastra, iar in timpul somnului de dimineata al bebelusei am citit mult.

Din septembrie a urmat o noua schimbare majora. M-am intors la catedra. Despartirea a fost grea pentru mine. Luasem decizia inainte de a fi atat de prinsa de inatoririle de mama. Cinci ore pe zi sunt plecata, iar pregatirea orelor mi-o fac cand doarme cea mica. Cat sunt acasa sunt mamica ei care o plimba, o rasfata, se joaca cu ea. Mi-am propus ca pana la varsta de doi ani,cat as fi avut dreptul sa stau cu ea, sa incerc sa nu ma plang de oboseala. Recunosc ca sunt slaba si ca o data pe saptamana plang si ma descarc de toata tensiunea acumulata. 

In prezent m-am obisnuit cu noul program casa-serviciu-casa, insa nu stiu daca mai fac ceva bine. Nu stiu daca mai sunt o mama buna si daca am mai ramas profesoara care eram odinioara (aici nu stiu daca am fost un cadru didactic bun). 

Acum ne ies maselele. Vom trece impreuna si peste asta.

Cum am supravietuit? Datorita familiei: sot, mama, tata, soacra, socrul. Care este rezutatul? Am copilul pe care mi-l doream: (hiper)activ, sanatos, vesel si iubitor. 

Bebelusa face ceea ce vede

Pana acum cateva zile am tratat-o pe bebelusa ca pe un soi de papusa plina de viata. Nu credeam ca inregistraza ce vede la noi. De curand am inceput sa culegem ''roadele'' activitatii noastre:

- pupicii nenumarati sunt returnati in numar egal de micuta, insa ea isi mai probeaza si dintii acolo unde poate, musca de gat sau de mana

- firea vesela a sotului si a mea este oglindita in zambetele permanente ale copilului

- ce mancam noi vrea si ea

- strambaturile pe care le-am crezut inofensive atunci cand mananca au devenit la ea ploita cu mancare; fetita se amuza copios cand ma stropeste din cap pana in picioare.

Nou-veniti

De astazi bebelusa are patru dinti. La sapte luni si jumatate au aparut inca doi incisivi, incisivul central stanga sus si incisivul dreapta sus.

In curand va arata ca un mic compostor.