Caninii!!!

Surpriza de proportii. Au revenit in viata mea noptile albe. Cumplit.

Bebelusa s-a trezit pe la ora 2:00 si m-a privit in ochi pana la 5:00. Se trezeste pe la 4:00 si adoarme la 5:55, in conditiile in care ceasul meu e pus sa ma trezeasca la 6:00 si sa plec la serviciu. Doamne cat de greu trec aceste ceasuri. Privesc pe fereastra cartierul adormit, ascult respiratia sotului care doarme ca un prunc si ma gandesc la nefericirea mea. In aceste ore nocturne nu am nicio idee pe care sa o dezvolt, stau cu mintea goala si privesc ceasul de pe noptiera cum numara secundele care se transforma in minute ce devin ore.

De ce nu adormit? I-a aparut un canin. Cum e posibil sa iasa acest dintisor mai devreme decat molarii? Cum si-a permis domnul canin sa vina pe lume inainte ca ultimul premolar, care ma ameninta cu iesirea sa de doua luni, sa isi scoata coltii la lumina?

Fetita nu a plans. A stat doar treaza numai in bratele mele. Am incercat sa schimb tura de noapte si cu sotul, insa cea mica a facut un scandal monstru. A inceput sa planga atat de tare, parca se terminase lumea. Revenita in bratele mele, pacea s-a asternut in apartament.

In prezent, a reinceput sa doarma, insa ieri am constatat ca se zaresc alte puncte albe in gurita ei ce se vor concretiza in canini si molari.

Brrrrrr!

Eu am supravietuit doar cu cafea. O cana mare ma trezeste toata ziua si ma ajuta sa ajung pana seara. Din pacate, imi pare ca nu ma mai pot concentra. Spun doar bazaconii la ore si nu mai am stapanirea de sine si echilibrul initial.

Poate imi revin.

Titirezul

De o luna bebelusa merge. Cand spun merge inteleg ca nu se mai opreste decat atunci cand doarme. Ne-a zapacit pe toti cu turele ei de apartament. Se aud proteste, plansete, atunci cand incerc sa o asez langa cutia cu jucarii.

Nu mai doreste sa fie sustinuta de manute caci este o persoana independenta. De circa doua saptamani a inceput sa fie capabila sa se ridice singura. Se tine de pat si hop! in picioare. Prima data cand a facut acest gest era nesupravegheata in dormitor. M-am trezit cu ea in sufragerie aducandu-mi o jucarie. Am ramas blocata. Desi era copilul meu, parca nu o recunosteam. Cum era posibil asa ceva? Ma obisnuisem sa stau in spatele ei si sa-i vad doar crestetul capului. Momentul este memorabil. Fetita realizase marele progres pe care il facuse si radea din toata inima, iar eu cu lacrimi de fericire (sunt o mare varsatoare de lacrimi) am strans-o in brate incarcad sa o fac sa simta toata iubirea pe care o port pentru ea.

Titirezul meu are 8 dinti si 2 premolari. Se simte si al treilea premolar, dar mai am de asteptat. Nu a facut temperatura, insa, mai bine de o saptamana, a stat noptile treaza si cuminte in bratele mele. Am incercat sa il las si pe tati sa simta noaptea cu putin somn, dar cea mica a plans-racnit cand a sesizat planul meu. La munca am fost ametita de oboseala. Cafeaua foarte tare m-a ajutat sa trec peste lipsa de somn. In prezent, de trei nopti doarme. Mai rau este de mine. M-am invatat cu trezirea la orele 1:00, 2:00, 3:00 si am mentinut prostul obicei.