Echilibru

De o perioada buna de timp sunt intr-o stare de echilibru interior. Am intrat intr-o rutina care determina ca zilele sa se succeada cu o viteza ametitoare. Daca in primele trei luni de cand eram mamica timpul mi se parea ca trece foarte greu, acum am senzatia ca zilele sunt ca un fulger, iar saptamanile un vis. Uimitor constat ca bebelusa care avea ieri sase luni, are in prezent sase luni si jumatate si maine face sapte.

Mai am doua luni de stat acasa si ma intorc la serviciu. Poate sa va para ca mai este pana atunci, insa eu simt ca alerg contra cronometru. Incep sa   ma gandesc cum ma voi descurca, daca voi mai fi apta sa fiu competenta la catedra si tot odata sa nu imi neglijez fetita. Voi reusi sa fac fata cerintelor crescute de la scoala si nevoii de a sta cu copilul care inca este mic? Sunt intrebari care incep sa isi faca aparitia. Chiar daca va fi o bunica ce va sta cu bebelusa cat sunt plecata, nu vreau sa o creasca ea, nu imi doresc sa fie martora la primii pasi cand eu predau basmul cult si sa aud la telefon ca a spus primul cuvant. 

Stiu, sunt egoista si posesiva.

Scaunelul

Azi sotul meu a montat scaunul bebelusei. De acum nu va mai fi tinuta in brate cand mananca, ci va sta ca toti oamenii pe scaun. 

Dimensiunile acestuia m-au surprins. Ma asteptam sa fie mai mare, insa pare a fi desprins din povestile cu pitici. Asezata acolo fetita mi s-a parut mai deosebita. Se misca in voie, sta drept si poate sa se serveasca singura cu mancare.

Reactia ei a fost deosebita. Incantata de noutatea peisajului, batea cu mainile in scaunel. In cinstea cuceririi independentei in timpul alimentatiei, bebelusa a mancat tot ce i-am oferit: fructe, legume, ceriale, lapte.

In ce ma priveste, sunt mult mai linistita ca o pot hrani singura. Nu mai depind de ajutorul celorlati ca sa o tina in brate. Nu mai risc sa ma scol de la masa cu bluza plina de mancare, ca atunci cand o tineam eu in brate si o hraneam. 

In final, le multumesc colegelor de la munca pentru acest cadou care imi va fi util mult timp. 

Eruptia dentara

Ieri am sesizat ca bebelusei ii iese un incisiv de jos. Nu pot sa stabilesc cu exactitate cand a trecut prin piele, deoarece copilul meu este agitat mereu.

Urez noului dintisor bun venit pe lume.

Un pas inainte, doi inapoi

Desi bebelusa nu danseaza hore, ma danseaza pe mine. Daca simt intr-o zi ca am progresat cu diversificarea si am putut sa ii dau o cantitate mai mare de fructe si legume, urmatoarele zile nici nu mai deschide gura cand simte noile alimente.

Cand vine ora mesei, testeaza cu limbuta ce mancare ii ofer, apoi incepe distractia. Daca sunt cereale, casca o gura maaaaare si manaca foarte frumos. Daca sunt fructe sau legume, sta cu buzele lipite si se misca in continuu. Se uita in dreapta, in stanga, in sus, in jos. Eu stau pregatita cu lingurita si cand intrevad o mica deschizatura a buzelor, introduc noul aliment. 

Nu stiu cum am sa izbutesc sa mai sar mese de lapte. In ritmul asta o voi alapta pana cand se marita. 

Clovn sau maimuta

Saptamana aceasta am citit un comentariu la un articol care spunea ca un copil transforma pe parintii sai in clovn sau in maimuta.  Insa efectul magic nu este doar la parinti, ci si asupra bunicilor. Acestia mai intineresc cu cativa ani si se comporta in fata micutului intr-un mod atat de neobisnuit pentru noi, copiii lor, incat te intrebi daca este aceeasi persoana care te-a crescut, care te-a certat atunci cand ai gresit, care iti spunea ferm ca la ora 22.00 trebuiesa fii in casa. 

In cazul nostru, bebelusa ne-a transformat pe toti in clovni si maimute. De dimineata de cand se trezeste pana seara cand se culca, toti ne scalambaim in fata ei cu scopul de-a o face sa rada, sa manance, sa nu mai planga.

Eu fac "ham-ham" si "piu-piu" si obtin un simpatic "ha-ha". Tati pocneste din degete, face ca maimuta, iar bebelusa este fascinata de el si mananca fara sa isi dea seama cand. Bunica ii canta. Bunicul face niste sunete imposibil de transcris fonetic. Mamaia are doua chei de la intrare pe care i le arata captand atentia.  Tataia se uita admirativ la cea mica.

In urma cu sase luni eram oameni foarte normali. Eu eram dependenta de munca. Problemele zilnice ne facusera sa uitam sa mai zambim. Transformarea adusa de copil este benefica. Am fost salvati sa ne inraim, sa devenim sclavii serviciului si am reinceput sa savuram viata in ipostaza de clovn sau maimuta.

Sase luni

Azi a fost o zi foarte mare pentru mine. Bebelusa a implinit sase luni. Nu imi vine sa cred ca timpul a trecut si ca relatia dintre mine si copil este din ce in ce mai buna.

Ca mama am inceput sa fiu mai sigura pe mine. Ii cunosc programul celei mici si pot sa ii anticip nevoile.

Bebelusa se schimba zilnic in bine. Este vesela, ii place sa se plimbe, iubeste sa fie in centrul atentiei si in special sa fie pupata. E un copil deosebit si nu puteam sa cer mai mult.

Daca primele sase luni au trecut atat de repede, inseamna ca anii mi se vor parea preascurti.

Fructele

Mai tineti minte poza in care bebelusa exprima "placerea" cu care mananca fructe? Atitudinea ei a ramas constanta. Nu pot sa ii dau mere sau portocale, desi ar trebui sa inlocuiesc o masa de lapte cu  o masa de fructe. 

In cartea dupa care ma ghidez totul pare atat de simplu, incat nu m-am gandit ca ma voi bloca la al doilea aliment din diversificare. Teoretic se da o lingurita, apoi doua lingurite pana cand copilul ajunge sa manance 100-150 ml de fructe. In practica, m-am blocat la cinci lingurite. Bebelusa refuza sa mai deschida gurita. Imi impinge mana cu care tin lingurita si se stramba a dispret.

Maine incerc cu legume. Poate aici am mai mult succes. 

Astept trucuri de la mamici cu experienta.

Prima lectie

Bebelusa si-a inceput educatia supravegheata. Ia lectii de informatica si lectii de literatura.

Dintii

"Eruptie dentara in evolutie" a fost verdictul doamnei doctor. 

Bebelusei ii apar dintisorii de jos. Se vede radacina acestora, inca nu au strapuns maxilarul. Astfel se explica starea de nervozitate a celei mici, de ce saliveaza abundent si de ce duce toate jucariile in gura.

Sunt bucuroasa si emotionata.