Numaratoarea inversa (2)

Maine este ziua cea mare. Sunt emotionata. De 12 luni privesc uimita ca am fost capabila sa aduc pe lume un copil. Ma minunez zilnic cand ii vad mutrita, manutele, piciorusele si nu imi vine a crede ca s-au dezvoltat in mine. 

Anul acesta a fost special deoarece am trecut prin numeroase momente cheie care mi-au cerut sa ma reanalizez, sa ma adaptez si sa ma obisnuiesc cu evenimentele noi:

In primul trimestru al anului am invatat sa am grija de bebelusa. Am trecut amandoua peste colici si peste nopti albe. Am invatat sa adorm in secunda in care pun capul pe perna.

A venit apoi clipa cand alaptatul devenise o piatra de incercare. Ambitia de fier m-a impins sa renunt la somn si sa imi desfund sanii pentru a o alapta pe fetita. Am izbutit ca 11 luni si jumatate sa pot sa o alaptez, iar intarcatul a fost initiativa ei transformand momentul in ceva natural nu intr-o etapa traumatizanta pentru cea mica. 

Vara caniculara ne-a favorizat un program de vacanta. Zilnic am iesit in parc unde aveam locul nostru sub un copac umbros. Acolo ne-am facut prieteni de varsta noastra, iar in timpul somnului de dimineata al bebelusei am citit mult.

Din septembrie a urmat o noua schimbare majora. M-am intors la catedra. Despartirea a fost grea pentru mine. Luasem decizia inainte de a fi atat de prinsa de inatoririle de mama. Cinci ore pe zi sunt plecata, iar pregatirea orelor mi-o fac cand doarme cea mica. Cat sunt acasa sunt mamica ei care o plimba, o rasfata, se joaca cu ea. Mi-am propus ca pana la varsta de doi ani,cat as fi avut dreptul sa stau cu ea, sa incerc sa nu ma plang de oboseala. Recunosc ca sunt slaba si ca o data pe saptamana plang si ma descarc de toata tensiunea acumulata. 

In prezent m-am obisnuit cu noul program casa-serviciu-casa, insa nu stiu daca mai fac ceva bine. Nu stiu daca mai sunt o mama buna si daca am mai ramas profesoara care eram odinioara (aici nu stiu daca am fost un cadru didactic bun). 

Acum ne ies maselele. Vom trece impreuna si peste asta.

Cum am supravietuit? Datorita familiei: sot, mama, tata, soacra, socrul. Care este rezutatul? Am copilul pe care mi-l doream: (hiper)activ, sanatos, vesel si iubitor. 

Intarcarea

Au trecut 11 luni si jumatate de la nasterea bebelusei. Dupa prima ora de la nastere fetita mi-a fost asezata la san si am demarat marea aventura, alptatul. Cred ca va mai amintiti obstacolele pe care le-am intampinat, nu stiu din ce motiv organismul meu a fost atat de sensibil in acest proces natural, insa ambitia m-a facut sa continui. Gandul ca prin efortul meu ii asigur celei mici anticorpi m-a imbarbatat si m-a determinat sa ignor recomandarile celor apropiati sa renunt, sa trec pe lapte praf.

Acum avenit momentul sa ma despart de micuta. Procesul a fost unul natural. Am sarit treptat cate o masa, iar laptele de seara i l-am oferit pana cand am avut certitudinea ca bebelusa nu mai suge, ci foloseste sanul drept suzeta. Secretia lactata s-a redus in timp, iar eu nu am intampinat nici cea mai mica problema (ironic!).

De Sfantul Andrei am renuntat la alaptat. Am asteptat sa vina o perioada in care sa imi permit nopti turbulente, plansete de regret. Surpriza maxima a fost ca bebelusa nu a manifestat nici cel mai mic suspin. Bucuria unei intarcari fara obstacole mi-a fost umbrita de gandurile ca nu mai sunt atat de importanta pentru copil, ca de acum se poate si fara mine, ca bebelusa mea devine din ce in ce mai independenta.

Ce am castigat alaptand? Am un copil sanatos. Nu i-am administrat nicio pastila, nici un sirop,  nu i-am introdus in fundulet niciun supozitor. Mie imi ramane satisfactia ca botul de carne care face legea la noi in casa, care trezeste aprecieri prin voiosie si frumusete, mi se datoreaza. Cand ii vad manutele durdulii, piciorutele carnoase, ochisorii iscoditori imi creste inima ca am luat decizia de a o alpta.

Ceapa

Saptamana aceasta bebelusa mi-a oferit o surpriza de proportii. Stand la masa alaturi de tati, a luat o bucata de ceapa pe care a dus-o la gura. Am lasat-o crezand ca se va invata minte sa nu mai bage in gura orice. Surpriza a fost atunci cand cea mica a inceput sa o manance, fara sa se strambe si a terminat bucatica pe care o luase. La final ii mirosea gurita.  

De doua zile ii pun in ciorbita si bucati de ceapa cruda pentru a da gust mai bun mancarii. Ieri am mancat si eu pentru prima data, dupa 9 1/2 luni, ciorba cu ceapa, iar seara fetita a supt laptele fara a fi deranjata de gust.

Lapte vs lapte

Laptele meu incepe sa se imputineze. De cateva zile completez masa de dimineata care era formata din alaptare cu altceva. Pana acum i-am dat biscuiti cu iaurt, insa de doua zile i-am dat biscuitii cu lapte pasteurizat. A mancat cu pofta si nu am inregistrat reactii adverse.

Cum e mai bine? Sa ii dau lapte de vaca sau sa cumpar lapte praf? Primul este mai ieftin, il consumam si noi parintii si nu cred ca reprezinta un pericol pentru alaptare. Celalat este adecvat sugarilor, ofera o alternativa a laptelui matern. 

Alaptarea

Cred ca va mai amintiti cat de suparata eram in trecut din cauza ca alaptez. Nu demult asteptam ca bebelusa sa implineasca sase luni si sa renunt la acest mod de hrana. Imi amintesc cat de hotarata eram ca pe 12 iunie sa cumpar lapte praf si sa zic "adio lapte de la san".

In prezent inca mai alptez. Ce s-a intamplat cu mine? Odata cu depasirea pragului psihologic de sase luni am trecut si peste necazurile cu mastita. Nu mai am canale galactofore infundate, nu mai am sani intariti. Diversificarea a relaxat programul meu de alaptare, am sarit treptat cate o masa ajungand acum sa o hranesc la san pe cea mica doar dimineata si seara. 

Acum sunt mandra de mine ca am indurat cu stoicism durerile cauzate de supt din primele luni, ca am insistat sa desfund saptamanal canalele galactofore in perioada patru -sase luni si ca mai pot sa o hranesc pe fetita si la varsta de sapte luni si jumatate. 

Ce multumire am? Cand o vad pe cea mica durdulie, fericita, energica, razand, stiu ca mi se datoreaza si vad ca am procedat foarte bine, a meritat tot efortul. Cand o privesc cuibarita in bratele mele, simt ca sunt momente pe care nu le va impartasi cu nimeni altcineva.

Un pas inainte, doi inapoi

Desi bebelusa nu danseaza hore, ma danseaza pe mine. Daca simt intr-o zi ca am progresat cu diversificarea si am putut sa ii dau o cantitate mai mare de fructe si legume, urmatoarele zile nici nu mai deschide gura cand simte noile alimente.

Cand vine ora mesei, testeaza cu limbuta ce mancare ii ofer, apoi incepe distractia. Daca sunt cereale, casca o gura maaaaare si manaca foarte frumos. Daca sunt fructe sau legume, sta cu buzele lipite si se misca in continuu. Se uita in dreapta, in stanga, in sus, in jos. Eu stau pregatita cu lingurita si cand intrevad o mica deschizatura a buzelor, introduc noul aliment. 

Nu stiu cum am sa izbutesc sa mai sar mese de lapte. In ritmul asta o voi alapta pana cand se marita. 

Alaptatul

Stiu ca ceea ce voi afirma este revoltator. Sunt impotriva alaptatului. Desi sunt constienta ca laptele matern este alimentul cel mai bun pentru copil, in cazul meu acest proces este epuizant.

In primul rand, laptele meu nu a fost suficient de hranitor pentru bebelusa, ea crescand lent in greutate.

In al doilea rand, primele doua luni au fost insotite de dureri mari cauzate de rani. Cand stiam ca urmeaza masa, imi muscam pumnii de durere si o puneam la san pe cea mica.

Dupa vindecare, a aparut problema infundarii canalelor galactofore. Am fost la un pas de mastita. De atunci aproape saptamanal am avut cate un san umflat. In prezent, stau mereu cu stresul ca in orice moment se poate infunda un san.

E mult mai usor sa dai lapte cu biberonul. Poti sa controlezi cat mananca copilul, esti convinsa ca s-a hranit exact cu cat trebuie. Cu lapte praf, bebelusul creste mult mai bine, se incadreaza in standarde. Daca mama este plecata de acasa, oricine poate sa dea mancare sugarului si stresul timpului cand poti fi in deplasare dispare. Oriunde esti poti sa ii dai celui mic sa pape; se ia un biberon si pe strada se poate hrani sugarul, asadar dispare si problema incadrarii in timp a plimbarilor intre doua mese.

Mi-am propus sa alaptez sase luni si fac eforturi sa ma tin de plan. 

Colicii

Iata o reala provocare pentru lumea medicala: COLICII. As dori ca grupurile de cercetatori din universitatile renumite sa se preocupe de aceasta problema a nou-nascutilor si a parintilor.

De ce arunc manusa? Deoarece durerile de burtica sunt de cand lumea, cei mici-mici se chinuie, sufera din primele zile de viata, parintii cad din picioare de oboseala cauzata de noptile nedormite, si totusi pe niciun specialist nu pare sa intereseze real problema. Acei savanti care au descoperit vaccinul impotriva "pandemiilor" celebre gripa aviara si gripa porcina ar putea sa studieze mai serios un disconfort real, cel al durerilor de burta a beblusilor.

Traiesc si eu, ca orice parinte, perioada de cosmar a colicilor. Bebelusa mea plange-plange-plange (a se citi "racneste"). Ziua plange, noaptea plange, dimineata plange mama disperata ca nu poate sa o ajute. Drept urmare am cercetat lumea virtuala ca sa inteleg ce sunt aceste dureri.

Am gasit raspunsuri vagi:

"Ce cauzeaza colicii si de ce unii bebi au si alti nu e inca un mister. Unii doctorii spun ca este un proces natural, bebii trec prin el in timp ce se obisnuiesc cu diferitele senzatii si experiente care vin cu viata din afara burticii (unii doctorii il numesc al patrulea trimestru). Alti doctorii spun ca este o inbalanta hormonala."

"O alta teorie spune ca colicii vin de la o imbalanta a unor chimicale din creier- melatonina si serotonina. Bebii cu colici au mai multa seratonina, ceea ce provoaca muschii intestinalii sa se contracte. Cum nivele de seratonina sunt cele mai inalte seara, asta explica de ce copii plang mai mult tot atunci. Aceast imbalanta, teorie spune, se rezolva cand bebele incepe sa produca melatonina. Foarte interesant este ca acest lucru se intampla pe la 3-4 luni exact atunci cand ei se si opresc din plans. " (http://superparinti.com/ro/articole/bebelusi/239-colicii-ce-sunt-si-ce-trebuie-facut)

"Este important să ştii că nu există un medicament miraculos pentru colici. Tratamentul colicilor are, în general, scopul de a reduce intensitatea simptomelor. Medicul pediatru este cel care îţi poate recomanda tratamentul cel mai potrivit pentru reducerea durerilor micuţului, în cazul apariţiei colicilor. Poţi încerca, totodată, unele ceaiuri din plante (muşeţel, ghimbir, mentă) care pot diminua discomfortul. Foarte eficient este şi masajul. Dacă bebeluşul tău suferă de pe urma colicilor, masează-i abdomenul cu mişcări delicate şi circulare. Dincolo de faptul că masajul îl ajută la reducerea durerilor, atingerea şi vocea ta îl pot calma. Încearcă, de asemenea, după masaj să îi vorbeşti şi să il legeni. Legănatul, în general, predispune la somn." (http://www.sanatateatv.ro/articole/copii/colicile-la-bebelusi/)

"Sunt foarte multe teorii despre ceea ce popular numim „colici“. Nici una dintre ele nu a dovedit ca exista o cauza anume pentru care, in primele luni de viata, cei mai multi dintre bebelusi pot plange ca din gura de sarpe ore intregi. (...) Nu s-a gasit inca o explicatie serios argumentata stiintific, pentru faptul ca, cel mai frecvent, episoadele au loc dupa-amiaza sau imediat dupa masa de seara. Si nici nu se stie de ce bebelusii incep sa planga la ora fixa, ca si cand ar fi intorsi cu o cheita. " (http://www.babyonline.ro/Copilul-tau/Bebelusul/Sanatate/Adevarul-despre-colici-opreste-l-din-plans.html?a=3541/264186)

Solutiile sunt vagi, nimic care sa ajute cu adevarat. Am scris mai jos ceea ce se recomanda in "Mama si copilul" de Emil Capraru si Herta Capraru. Remediile sun in ordinea eficientei:

1. Alimentarea sugarului mai incet

2. In timpul alimentatiei, mama sa fie calma, destinsa

3. Dupa masa bebe sa eructeze

4. Copilul sa fie culcat pe o parte, apoi sa i se maseze burtica

5. Contactul piele pe piele mama-bebe

6. Comprese inmuiate in apa calda, nu fierbinte, si stropita cu putin spirt

7. Evitarea din alimentatia mamei a unor alimenta precum fasolea si varza (vezi Mancatul si alaptatul)

8. Suzeta

9. O potiune calmanta

Ce am facut/fac eu? Inainte de masa ii dau bebelusei un ceai. Nu stiu cat este de eficient in realitate, dar ma linisteste pe mine gandul ca am actionat cu o "potiune calmanta". Dupa ce fetita mananca, astept sa eructeze, iar apoi mai astep sa nu mai planga. Deci nu fac nimic. Pot spune ca m-am imunizat putin la mutrita ei chinuita, nu mai plang impreuna cu ea, ci mai rar. Eficienta redusa a avut contactul piele pe piele.

In final, le reamintesc specialistlor sa nu mai analizeze cai verzi pe pereti, sa nu mai ajunga la concluzii care nu intereseaza pe nimeni, ci sa se concentreze pe probleme reale. Daca nu vor castiga Premiul Nobel sigur vor castiga respectul unei planete alcatuita din copii si parinti.

Mancarea si alaptatul

Am intrat intr-o dilema mare: ce am voie sa mananc atunci cand alaptez?
Pana cand am nascut nu mi-a trecut prin minte ca exista restrictii alimentare in aceasta perioada, credeam ca pot sa mananc la fel ca in timpul sarcinii, cu mici restrictii de ordin estetic (jos kilogramele!). Am fost o ignoranta si o inocenta.
In spital mi s-a spus sa nu mananc varza, fasole, ceapa, usturoi, prajeli. Yupy! Nici nu imi plac in mod deosebit.
Pediatra fetitei a fost mult mai explicita. Mi-a taiat de pe lista: lactatele, fructele, pestele, varza, brocoli, fasolea, mazarea, nicio conserva, fructele de mare, carnea de porc, fara prajeli, maioneza, salata de vinete, cartofii prajiti, ceapa, usturoiul, condimentele,cafeaua, ciocolata. E bine de evitat sa mananc in oras la restaurant. In concluzie, pot sa mananc ceai impotriva colicilor, compot, ciorbe neacrite, supe, carne de pasare la gratar. Dupa recomandarile ei trebuie sa supravietuiesc cu aer. Nu pricep de unde ma voi alimenta cu calciul si cu mineralele atat de necesare acum cand sunt furnizate in cantitati masive catre copil.
In cartea pe care toti o recomanda ca fiind cea mai buna, "Mama si copilul" de E. Capraru si H. Capraru, se precizeaza ca mama care alapteaza trebuie sa manance normal. Autorii mentioneaza ca exista recomandari care interzic fasolea, mazarea, ceapa, usturoiul, insa ei nu adera la aceste restrictii. Se sugereaza ca mama sa manance zilnic jumatate de litru de lapte, derivate din lactate etc.
Nu mai vreau sa imi amintesc ce sarbatori deosebite am avut. Meniul meu a fost ca pentru un bolnav in faza terminala. Am avut oale separate cu mancare fiarta, fara gust. Am mancat ca sa nu cad din picioare, dar fara pofta si fara placere.
In prezent combin sfaturile. Mananc iaurt cu cereale, mancare bazata numai pe fiert, evit uleiul, din cand in cand, cate o jumatate de mar, ciorba neacrita, cate un ou fiert.
Ce am realizat? Nimic. Bebelusa are dureri de burtica, chiar daca incerc sa mananc doar aer. In ciuda ceaiurilor pe care le inghit ca sa ii transmit prin lapte leacul colicilor, ea tot se chinuie si plange sfasietor. Sunt curioasa, dupa ce termin viata asta lipsita de mancare, cum imi vor iesi analizele. Cred ca sanatatea mea de fier se va eroda cu succes.