Cred ca va mai amintiti cat de suparata eram in trecut din cauza ca alaptez. Nu demult asteptam ca bebelusa sa implineasca sase luni si sa renunt la acest mod de hrana. Imi amintesc cat de hotarata eram ca pe 12 iunie sa cumpar lapte praf si sa zic "adio lapte de la san".
In prezent inca mai alptez. Ce s-a intamplat cu mine? Odata cu depasirea pragului psihologic de sase luni am trecut si peste necazurile cu mastita. Nu mai am canale galactofore infundate, nu mai am sani intariti. Diversificarea a relaxat programul meu de alaptare, am sarit treptat cate o masa ajungand acum sa o hranesc la san pe cea mica doar dimineata si seara.
Acum sunt mandra de mine ca am indurat cu stoicism durerile cauzate de supt din primele luni, ca am insistat sa desfund saptamanal canalele galactofore in perioada patru -sase luni si ca mai pot sa o hranesc pe fetita si la varsta de sapte luni si jumatate.
Ce multumire am? Cand o vad pe cea mica durdulie, fericita, energica, razand, stiu ca mi se datoreaza si vad ca am procedat foarte bine, a meritat tot efortul. Cand o privesc cuibarita in bratele mele, simt ca sunt momente pe care nu le va impartasi cu nimeni altcineva.
Ti-am citit postarile despre alaptare.
RăspundețiȘtergereAi dat dovada de vointa si esti de apreciat.
Ma bucur ca relatia voastra in alaptare este ok acum.
Cred, ca ti-ar fi fost mult mai usor daca ai fi beneficiat de consiliere in alaptare si de informatie pertinenta.
Alaptare placuta in continuare!
Draga Rox,
RăspundețiȘtergereAm constientizat ce inseamna lipsa de informatie. Credeam ca este simplu; pun copilul la piept, si gata!
Maria
Maria, pentru unel emame asa este: pun copilul la san si atat. PEntru altele e mai dificil, dar beneficiile sunt aceleasi.
RăspundețiȘtergereImportanta este sustinerea si sprijinul de care are parte o mama care doreste sa alapteze.
Toate bune sa fie la voi!