Mai am doar patru saptamani de concediu de maternitate si apoi ma intorc la munca. Daca nu as fi alaptat, cred ca faceam acest gest fara niciun resentiment imediat dupa nastere.
In primele luni, iarna fiind, am suferit enorm ca sunt captiva in propriul dormitor. Ma simteam ca in vacanta atunci cand ajungeam la bucatarie. Eram dornica sa ies la aer si sa mai schimb o vorba cu alte persoane. Plansul aproape fara sfarsit al bebelusei, noptile nedormite, sfaturile agasante ale rudelor, contribuisera la o stare de saturatie si nasteau intrebari despre frumusetea de a fi parinte.
Acum e o noua lume. Fetita evolueaza zilnic. Au aparut micile nazdravanii, manifestarile de iubire, joaca. Mutrita expresiva luminata de ochisorii curiosi ma fascineaza in fiecare minut al zilei.
Doar patru saptamani de stat impreuna cu bebelusa imi par putine. Simt ca o abandonez. Curajul de a reveni in campul muncii mi-a disparut. Sper ca nu gresesc prea tare fata de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu