Insotitorii

Astazi mi-au atras atentia  insotitorii din parc, bunici si parinti. Am remarcat ca adultii se asaza pe o banca, mananca seminte si racnesc impunator copiilor ce sa (nu) faca.  

O bunica grasa intepenita pe o banca, isi admonesta nepoata ca alerga dupa copii sa le ceara prietenia ca sa se joace. A intervenit, foarte deranjata, ca o alta fetita incerca sa gaseasca o solutie sa ii dea nepoata in balansoar, desi forta fizica nu o ajuta. Nici o secunda bunica nu s-a ridicat sa le ajute pe fetite sa se joace.

Un tata cu voce de tunet dadea indicatii baietelului cum sa se dea in leagan singur: "Ma, lasa-te pe spate!" Copilul s-a asezat cu fata spre cer sperand ca leaganul va porni singur. Cu lehamite tatal s-a dezlipit de banca, a venit sa ii dea elan  precizand celui mic sa se lase pe spate pentru a mentine viteza intrucat el nu se va mai deplasa sa il legene. Copilul si-a inaltat fata spre cer ascultand indemnul parintesc, insa leaganul tot s-a oprit. Drept urmare cei doi au plecat, caci mititelul nu pricepe cum te dai in leagan.

De ce sunt adultii? Ca sa tipe la copii sau ca sa le transmita din intelepciunea lor?

Bebelusa face ceea ce vede

Pana acum cateva zile am tratat-o pe bebelusa ca pe un soi de papusa plina de viata. Nu credeam ca inregistraza ce vede la noi. De curand am inceput sa culegem ''roadele'' activitatii noastre:

- pupicii nenumarati sunt returnati in numar egal de micuta, insa ea isi mai probeaza si dintii acolo unde poate, musca de gat sau de mana

- firea vesela a sotului si a mea este oglindita in zambetele permanente ale copilului

- ce mancam noi vrea si ea

- strambaturile pe care le-am crezut inofensive atunci cand mananca au devenit la ea ploita cu mancare; fetita se amuza copios cand ma stropeste din cap pana in picioare.

La Primarie

Revenirea in campul muncii mai devreme de doi ani este recompensata de statul roman cu 100 de lei pe luna pana cand copilul implimeste 24 de luni.

Hop si eu pentru a-mi intra in drepturi. Ma informez direct la primarie ce documente sunt necesare, fac xeroxul necesar si imi rog sotul (as in domeniul informaticii) sa imi printeze formularele tip.

M-am descurcat admirabil. 

Azi m-am dus la institutia de stat mai sus mentionata sa depun hartiile. Isi face aparitia o doamna tanara si foarte draguta, aceeasi care in iarna ma pusese sa alerg dupa cai verzi pe pereti ca sa imi primeasca dosarul; noroc ca am stat in banca mea, iar a doua oara, cu acelasi continut mi l-a primit. Mi-a vazut documentele frumos ordonate si imi spune ca cererea tip nu mai este actuala, trebuie cumparata de la xerox. Rapid ma conformez ordinului, cumpar cererea cu 2 RON si incep sa scriu. Stupoare! Era identica cu a mea. Singura diferenta era cerneala cu care era printata, a mea era cu tus negru, a lor cu tus albastru. 

Saracia determina ca institutiile locale sa rada de localnici. Nu plang dupa suma derizorie, plang ca am fost luata peste picior.

Munca si bebelusa

De luni am inceput serviciul.

Cum ma descurc? Bine. Ce face bebelusa? Foarte bine. Sta cu mama mea si se inteleg minunat.

In prima zi am crezut ca va plange cand imi va descoperi lipsa, insa cea mica nu a schitat niciun gest ca ar fi deprimata. S-a jucat, a iesit la plimbare, a mancat asa cum ar fi facut si daca eu eram langa ea. Pe bunica o cunoaste din prima luna de viata. S-a obisnuit cu prezenta ei, iar blandetea caracteristica mamei o face sa fie adorata.  Ca urmare, plec linistita fiindca stiu ca nu se putea sa fie cineva mai potrivit cu bebelusa decat mama.

Acum pretuiesc mai mult clipele petrecute cu fetita. Revenirea acasa este cea mai minunata clipa a zilei. Fetita uita de orice joc si vrea numai in bratele mele facand din mana bunicii sa plece acasa la ea.

Chiar daca dimineata voi fi la scoala, mi-am propus ca, pana cand mititica implineste doi ani, cand vin acasa, sa nu o ignor in favoarea planificarilor sau a lucrarilor de control. Ma pregatesc sa lucrez noaptea, in detrimentul odihnei. Asa sper sa fiu iertata pentru decizia de a reveni la catedra.