Sarbatorile de iarna

De azi, 6 decembrie, incep sarbatorile de iarna care vor culmina cu venirea lui Mos Craciun. Simt o bucurie imensa si emotie caci e pentru prima oara cand darurile au un destinatar pretios. Mereu mi-a facut placere sa ofer cadouri celor mari cu conditia sa citesc in ochii lor bucurie, altfel devine o povara sa cumpar un dar cu gandul ca va fi primit cu indiferenta sau eventual mi se va cere sa il schimb.

Dar de acum bebelusa a dat un sens sarbatorilor. Sunt nerabdatoare sa ii vad reactia cand vom impodobi bradul. Vreau sa ii aud chiotele de entuziasm la vederea globuletelor si a luminilor multicolore. Sunt sigura ca va fi nerabdatoare sa descopere ce se ascunde in spatele hartiei multicolore de impachetat. 

Personal imi amintesc ce farmec aveau aceste zile cand eram copil. Surpriza ca a venit in timpul noptii Mos Craciun si ca a impodobit bradul in sufragerie lasand exact cadourile pe care mi le doream exista si acum in inima. Imi amintesc cum deschideam usa si descopeream camera ornata si cadouri ascunse sub brad ce purtau numele meu pe ele. Le datorez parintilor si bunicii spiritul Craciunului deoarece nu au incercat niciodata sa spulbere povestea in care traiam, iar acum continui sa cred in minuni avand o tovarasa care va patrunde in lumea basmului hibebernal.

Va doresc tutror oiarna magica.

Insotitorii

Astazi mi-au atras atentia  insotitorii din parc, bunici si parinti. Am remarcat ca adultii se asaza pe o banca, mananca seminte si racnesc impunator copiilor ce sa (nu) faca.  

O bunica grasa intepenita pe o banca, isi admonesta nepoata ca alerga dupa copii sa le ceara prietenia ca sa se joace. A intervenit, foarte deranjata, ca o alta fetita incerca sa gaseasca o solutie sa ii dea nepoata in balansoar, desi forta fizica nu o ajuta. Nici o secunda bunica nu s-a ridicat sa le ajute pe fetite sa se joace.

Un tata cu voce de tunet dadea indicatii baietelului cum sa se dea in leagan singur: "Ma, lasa-te pe spate!" Copilul s-a asezat cu fata spre cer sperand ca leaganul va porni singur. Cu lehamite tatal s-a dezlipit de banca, a venit sa ii dea elan  precizand celui mic sa se lase pe spate pentru a mentine viteza intrucat el nu se va mai deplasa sa il legene. Copilul si-a inaltat fata spre cer ascultand indemnul parintesc, insa leaganul tot s-a oprit. Drept urmare cei doi au plecat, caci mititelul nu pricepe cum te dai in leagan.

De ce sunt adultii? Ca sa tipe la copii sau ca sa le transmita din intelepciunea lor?

Munca si bebelusa

De luni am inceput serviciul.

Cum ma descurc? Bine. Ce face bebelusa? Foarte bine. Sta cu mama mea si se inteleg minunat.

In prima zi am crezut ca va plange cand imi va descoperi lipsa, insa cea mica nu a schitat niciun gest ca ar fi deprimata. S-a jucat, a iesit la plimbare, a mancat asa cum ar fi facut si daca eu eram langa ea. Pe bunica o cunoaste din prima luna de viata. S-a obisnuit cu prezenta ei, iar blandetea caracteristica mamei o face sa fie adorata.  Ca urmare, plec linistita fiindca stiu ca nu se putea sa fie cineva mai potrivit cu bebelusa decat mama.

Acum pretuiesc mai mult clipele petrecute cu fetita. Revenirea acasa este cea mai minunata clipa a zilei. Fetita uita de orice joc si vrea numai in bratele mele facand din mana bunicii sa plece acasa la ea.

Chiar daca dimineata voi fi la scoala, mi-am propus ca, pana cand mititica implineste doi ani, cand vin acasa, sa nu o ignor in favoarea planificarilor sau a lucrarilor de control. Ma pregatesc sa lucrez noaptea, in detrimentul odihnei. Asa sper sa fiu iertata pentru decizia de a reveni la catedra.