Botezul

Gata, am trecut si peste botez. Am avut emotii, insa nu stiu de ce. Cred ca eram nesigura cum se va comporta baietelul. Dar afost foarte bine, excelent. Micutul a fost vesel toata slujba, a zambit celor din jur si a acceptat senin indeplinirea intregului ritual. Bebelusa, ca sora mai mare, s-a implicat. A stat langa cristelnita sa vada cum e scufundat fratele sau, langa masa pentru a observa cum este dezbract si imbracat. Alaturi am avut familia, prietenii si colegii de munca. Multa lume a venit sa-l cunoasca si sa-i ureze multa sanatate.

Curajosul

Bebelusa plangea rau de tot cand o duceam la controlul lunar. Din momentul cand ii scoteam caciulita de pe cap, facea un scandal monstru. Ieseam din cabinet nauca, surda si fara sa stiu ce a spus doctorita (ii citeam cuvintele pe buze). Fratiorul este opusul ei. Colaboreaza frumos, gangureste, priveste desenele lipite pe pereti. Astazi l-am vaccinat. A plans doar cat l-a intepat, apoi s-a linistit si a infruntat durerea curajos.

Scandalul vaccinului

Ha, ha, ha! Romanii nu mai vor sa-si vaccineze copiii. Toti se zbarlesc la televizor si in presa scrisa. Oricand se poate instala o epidemie devastatoare. Dar exista vaccinuri gratuite la medicul de familie? Nu. Bebelusa a realizat o schema de vaccinare individualizata, in functie de prezenta vaccinurilor. Dupa 5 ani, patesc la fel. Vaccinul de 2 luni l-am facut la 3 luni. Pe cel de la 4 luni il vom face cand ne cheama doamna doctor. Romanii si-ar vaccina copiii, daca ar avea cu ce.

Oboseala

Chiar daca T. este un bebelus cuminte, oboseala s-a instalat. Fie zi, fie noapte, sunt prezenta la chemarile sale. Sotul este responsabil sa o duca pe bebelusa atat la gradinita, cat si la activitatile extrascolare, iar apoi se duce la serviciu. Fetita este foarte energica si ne pretinde atantie maxima, incat amandoi am devenit irascibili, iar victima este copila. Tonul ridicat si cuvinte rastite s-au instalat la noi in casa pentru a o face sa inteleaga ce ii cerem. Rezultatul nu este laudabil, bebelusa isi vede mai departe de program, neafectata (aparent) de atitudinea noastra, si adauga noi nazdravanii in program.

Sora mai mare

De doua luni de zile, cat are piciul, bebelusa este sora mai mare. Se implica atat de mult in cresterea fratelui, incat trebuie sa o indepartam. Fiind foarte energica, repezita si guraliva suntem nevoiti sa o atentionam fara incetare: "Mai usor!", "Vorbeste mai incet!", "Nu-l strivi pe cel mic!", "Nu tranti!", "Lasa-l ca doarme!" etc. Asa ca tot ea este cea care ne suscita atentia mai mult. In educatia lui T, bebelusa este foarte priceputa. Cand il alaptez, se intereseaza daca mananca bine. Cand il vede adormit in bratele mele, imi spune cu autoritate sa-l pun in patut ca sa ma pot juca cu ea. Cand este treaz, imi cere sa il las pe pat langa noi, pentru a ne juca. Primind aceste recomandari de la un copil care in urma cu 5 ani nu manca bine, nu dormea in patut si nu statea singur, imi vine sa rad.

De ce nu dorm bebelusii

Un articol interesant despre "bucuria" de a fi parinte. http://www.desprecopii.com/info.asp?id=16130

Martie

Cele doua martisoare ale mele.

Program

Sfaturile doctorului de familie m-au pus pe ganduri. La fel cand si bebelusa era bebelus, nici acum nu prea stiu cum sa ma incadrez in timp. Inainte de alaptare trebuie sa imi pregatesc sanii. Cand se termina masa, il tin pe mititel 30 - 40 de minute ridicat la 45 de grade ca sa elimine aerul din burtica, apoi imi golesc sanii de laptele ramas. Intre timp trebuie sa ma odihnesc in ritmul lui pentru a rezista. Cand sa le fac pe toate? Procedura cu alaptarea dureaza cel putin o ora. In timpul acesta imi zboara somnul si pana adorm vine masa urmatoare. Intre timp, cel mic mai obisnuieste sa planga. Nu stie ca in carti se spune ca dupa ce mananca ori ar trebui sa doarma, ori sta fericit si gangureste.

Depresia postpartum

Am avut depresie postpartum. Acum ma simt refacuta. La mine s-a manifestat prin lacrimi nejustificate. Din senin, incepeam sa plang. In prezent pot sa vorbesc despre asta, caci am avut familia de partea mea.

Icterul fiziologic

Am iesit din spital cu icter fiziologic la nivelul superior acceptat. Grijulii, am mers cu juniorul la doctor. Acesta ne-a prescris un set de analize, astfel incat, la numai 10 zile, cel mic a fost intepat in vena si golit de sange. Am urmat un tratament cu vitaminele B6 si B 12 completat de fenobarbital. E complicat sa convingi un nou nascut sa inghita lichide din lingurita. I-am dat si noi cum am putut. Dupa ce am terminat, am repetat analizele. Iar ace, iar sange, iar lacrimi. Bilirubina a scazut, insa nu este in grafic. Ramane de vazut ce recomandari vom avea. De ce toate acestea? Simplu. Eu am RH negativ, iar el are RH pozitiv. Am fost incompatibili. Mititelul sufera din cauza mea. Bebelusa, fiind primul copil, nu a fost afectata de incompatibilitate.

Dureri

De ce trebuie sa inceapa viata cu durere? Nu avem suficient timp sa plangem? Din primele saptamani apar colicii, care ii provoaca suferinta micutului, apoi durerile cauzate de dinti, cazaturile primilor pasi etc. Bebelusa imi spune ca nu tine minte nimic din toate acestea, isa eu nu le-am uitat. Acum mi le reamintesc. Si ma intreb din nou: de ce o bucatica de om trebuie sa cunoasca suferinta din primele zile? Nu va avea timp o viata intreaga sa afle ce sunt lacrimile?

Sa fie gelozie incipienta?

De cand am sosit acasa, de doua saptamani, bebelusa este nedezlipita de mine. Nu mai vrea sa mearga nicaieri. Greu se lasa convinsa a pleca la engleza, iar pe bunici nu mai vrea sa-i viziteze. Este peste tot unde sunt eu. Din nefericire, in vacanta intersemestriala, a racit. Suntem nevoiti sa ii amintim sa isi puna masca inainte de a intra in contact cu micutul. Activitatea asta ne mananca toata ziua si pe mine ma sleieste de puteri si de rabdare. Fiind bolnava, nici nu pot sa o implic in ingrijirea fratelui, asa ca ma tem sa nu se instaureze gelozia sau sa nu se simta exclusa.

Mesaj sora - frate

Patru

Da... De un an nu am mai scris nimic. 2014 a fost cel mai activ an din viata mea si cel mai spectaculos. Sunt constienta ca nu il voi putea egala niciodata, iar obiectivele mi le-am atins fara sa las nimic neterminat. Acum mi-a ramas sa-l vad pe noul membru al familiei. Saptamana aceasta va iesi la lumina zilei, dupa ce 9 luni a stat ascuns si a comunicat doar prin lovituri. Vom fi patru. Familia se va echilibra. Echipa fetelor contra echipa baietilor. Ma asteapta o noua perioada de schimbari majore care ma vor bulversa si cu care trebuie sa ma acomodez. Bebelusa, care are deja 5 ani si 1 luna, este incantata ca nu va mai fi singura. Dar va trece cu bine testul geloziei???