Cu colindul pe la gradinite

Am fost luni pe la gradinitele din cartier. Vreau ca din toamna sa devenim prescolari. Va avea 2 ani si 9 luni, varsta controversata in inscrierea ei. Am calculat ca daca o mai tin un an acsa va fi "prea batrana" pentru grupa mica, iar traseul educational se va intarzia cu un an. Ar termina scoala aproape la 20 de ani.
Primul criteriu de selectie a fost apropierea de casa. Am gasit patru gradinite care intruneau cerinta. Al doilea criteriu a fost sa o dau la program normal, caci am posibilitatea sa o aduc sa doarma acasa. Din cele patru institutii au mai ramas doar trei, fiindca una are doar program prelungit.
Totusi nu am inscris-o. Nici una nu asigura doar program dimineata. Micutii invata in doua serii alternativ!?!?!? Vi se pare normal?
La trei ani li se cere ca o saptamana sa se trezeasca pentru ora opt, urmatoarea saptamana trebuie sa invete de la 13 - 17. Ce aberant! Se risipeste frumosul program pe care i l-am facut copilului si fata de care raspunde admirabil. Orice rigurozitate se spulbera de la primii pasi.
Cautam solutii din care cea mica sa iasa bine, iar bugetul nostru de cadre didactice sa faca fata.

Nu avansam

Cu mare tristete afirm ca nu am rezolvat obiectivul "olita". In continuare e mai bine sa faca in chiloti decat sa anunte.
De trei luni si jumatate ii transmit acelasi mesaj, insa este in zadar.

Pietricelele

Bebelusa mea este mare amatoare de pietricele. Strange ca o batranica tot soiul de pietricele pe care mi le da si pe care le aducem acasa. Daca le pastram pe toate, acum as fi avut o sacosa intreaga.
Aseara am umblat la niste pietricele ornamentale ascuse de manutele nelinistite. Sotul i-a dat sase bucati cu care micuta a inceput sa se joace.
Am reusit sa le dau o forma inteleapta acestora initiind o provocare. Am luat "Cartea junglei" si am inceput sa ii cer fetitei sa puna pietricele pe diverse desene de pe cate o pagina (Balu, picioare, gheare, coada maimutei etc.). Dupa ce terminam cele sase bucati, dadeam pagina si era randul copilului sa imi solicite sa amplasez cate o pietricica pe cate un desen. Am facut acest schimb de experienta pana cand bebelusa a obosit si si-a pierdut interesul.
Ce am reusit? Am exersat varietatea vocabularului, am stimulat atentia, am lucrat puterea de concentrare si ne-am distrat cu pietricelele.

Celularul

In luna august mi-am pierdut celularul in magazinul Kaufland. Era ora 21.oo si a doua zi plecam in concediu la mare. Intamplarea m-a dat peste cap. Cel care imi gasise aparatul nu s-a gandit sa actioneze civilizat si sa il lase la intrare, angajatilor, ci si l-a insusit fara mustrari de constiinta.
Revenita din vacanta, la insistentele sotului, am depus plangere la politie. Sortii nu ne erau favorabili. Atat cei din bransa, cat si cunostinte ne-au spus ca nu ni se va gasi aparatul. Personal imi doream ca gasitorului sa ii fie invatatura de minte sa mai ia lucrurile straine, caci cel care a pierdut ceva e posibil sa fi fost si asa intr-o zi foarte proasta, disparitia unui obiect sa ii completeze nefericirea.
Am scris o plangere foarte elaborata, am inregistrat-o la secretariat si dupa cinci luni, mi-am primit telefonul inapoi. Ieri s-a intamplat miracolul. Unul dintre politisti mi-a zis ca am avut mare noroc. Eu am ramas fara cuvinte, deoarece nu am avut nici o secunda incredere in aceasta vendeta. Trebuie sa apreciez seriozitatea domnului care s-a ocupat de caz si maniera politicoasa cu care ne-a tratat.

O zi cat un an

Pe 31 decembrie 2011, in jurul orei 18,00 am plecat cu uratul pe la rudele sotului. Am fost in trei locuri pe care fie nu le-am vizitat deloc anul acesta, fie eu si cu bebelusa nu le-am vazut niciodata. Asa am recuperat vizitele de curtoazie si am reimprospatat relatiile calduroase.
A treia vizita a fost cea mai spectaculoasa. In 40 de minute de sedere am luat si din mot unei micute de 1 an si 2 luni.
In seara asta am vazut si imaginile cu evenimentul. Tipic romanesc. Peste protagonista erau inghesuite patru capete: eu - cu foarfecul si cu executia, mama fetitei, mamaia micutei si soacra-mea. Parca era operatie pe creier, nu o taiere din mot. Copilul traumatizat plangea asigurand fondul sonor, caci flacara lumanarii, tinuta de sotul meu, completa imaginea de comedie home-made.
Dupa cum spuneam intr-o singura seara am facut ce nu facusem tot anul. Cred ca suntem dispusi sa cununam un cuplu excentric in seara de 31.12.2012 la ora 21.00.

Muzica populara

Am gasit o sulutie ca dupa baie bebelusa sa accepte prosopul pe parul ud. Ii cant muzica populara si ii zic ca este carciumareasa, lelita, mandruta. Ori ii fac turban si o numesc Adnana (Toate panzele sus de Radu Tudoran).
Pe 7 ianuarie, de ziua mamaiei, micuta a fost costimata ca Nica fara pupaza din tei. Ne-am amuzat caci ii vine bine ia.

Despre depresie

Am inregistrat un interesant inceput de an. Am trecut printr-o urata depresie. De cand a inceput nu pot stabili cu exactitate, insa pot sa afirm ca a fost accentuata de starea de rau pe care am resimtit-o de Craciun cand am fost racita si am avut temperatura.
Bolnava de sarbatori nu a fost in planurile mele. Mai mult, sa fiu in continuare activa pe langa bebelusa m-a epuizat si mai mult. Desi i-am informat pe cei din jur ca nu ma simt bine, parca nimeni nu a priceput ca pot fi si eu fara energie. Asa am ajuns sa ma consum pana in punctul in care nu am mai simtit niciun strop de bucurie ca mai traiesc. Ajunsesem sa fiu tematoare si mi s-a nascut o panica interioara continua. Imi era frica de tot. Cu micuta incercam din rasputeri sa fiu pozitiva, iar acest efort ma seca de puteri mai tare.
Un alt factor al depresiei a fost si Revelionul pe care l-am petrecut a treia oara consecutiv acasa. Constienta ca am copil mic, in fiecare an am ciocnit sampania si m-am dus la culcare. Anul trecut am fost in pat la ora 1.00, anul acesta m-am culcat la ora 2.00. De ce am privit cu atata jale aceasta noapte? Am realizat ca eu nu mai sunt ceea ce eram. Din tipa careia ii placea sa danseze, care radea cu pofta, cea cu umor si mereu pe tocuri, machiata si imbracata cu o haina noua, de trei ani privesc la televizor un program pe care nu il inteleg si nu ma mai obosesc sa imi colorez obrajii si nici sa ma vestimentez ca de ocazie.
In prezent sunt mai bine. In seara in care am simtit ca ating punctul minim al starii, am vorbit deschis cu sotul meu. Vorbele sale nu s-au apropiat nici pe departe de caldura materna de care aveam nevoie, insa dialogul cu el mi-am permis sa dau frau liber lacrimilor si energia negativa a fost eliberata. Am PLANS, iar majusculele nu sunt o greseala de scriere, este forma grafica a lacrimilor pe care le-am eliberat.
Acum imi place din nou sa fiu cu bebelusa. Simt ca sunt din nou creativa. Nu am mai resimtit panica si ma vindec.

2012

La multi ani! Un an nou cu numeroase impliniri, cu multa sanatate si liniste.
Bebelusa si mama