Patetic

Dupa 1 an si 8 luni de la nastere am ramas aceeasi persoana tematoare, nesigura. Imi este frica sa nu gresesc si mereu constat ca am gresit. Ma ajuta ceilalti sa realizez ca, indiferent de marile eforturi pe care le fac, tot imi scapa cate ceva.

Cel mai mare critic este sotul. El este ca un antrenor care de pe marginea terenului de joc imi striga: "N-o lasa sa puna mana pe jos!", "Ia-o in brate de acolo!", "Nu o mai lasa sa suga buza. Trebuie sa corectezi acest defect al ei." etc.

Soacra mi-a precizat ca trebuie sa o invat sa mearga de mana, desi numai spatele meu cocosat stie cat m-a durut sa o invat sa mearga.

Mama mi-a precizat intr-o zi ca nu am suficienta autoritat.

Eu imi reprosez ca nu am izbutit sa o invat sa faca pipi la olita, desi A... la varsta ei deja facea.

Ma descurc patetic. Nu am fler.

La Primarie

Revenirea in campul muncii mai devreme de doi ani este recompensata de statul roman cu 100 de lei pe luna pana cand copilul implimeste 24 de luni.

Hop si eu pentru a-mi intra in drepturi. Ma informez direct la primarie ce documente sunt necesare, fac xeroxul necesar si imi rog sotul (as in domeniul informaticii) sa imi printeze formularele tip.

M-am descurcat admirabil. 

Azi m-am dus la institutia de stat mai sus mentionata sa depun hartiile. Isi face aparitia o doamna tanara si foarte draguta, aceeasi care in iarna ma pusese sa alerg dupa cai verzi pe pereti ca sa imi primeasca dosarul; noroc ca am stat in banca mea, iar a doua oara, cu acelasi continut mi l-a primit. Mi-a vazut documentele frumos ordonate si imi spune ca cererea tip nu mai este actuala, trebuie cumparata de la xerox. Rapid ma conformez ordinului, cumpar cererea cu 2 RON si incep sa scriu. Stupoare! Era identica cu a mea. Singura diferenta era cerneala cu care era printata, a mea era cu tus negru, a lor cu tus albastru. 

Saracia determina ca institutiile locale sa rada de localnici. Nu plang dupa suma derizorie, plang ca am fost luata peste picior.