Dupa 1 an si 8 luni de la nastere am ramas aceeasi persoana tematoare, nesigura. Imi este frica sa nu gresesc si mereu constat ca am gresit. Ma ajuta ceilalti sa realizez ca, indiferent de marile eforturi pe care le fac, tot imi scapa cate ceva.
Cel mai mare critic este sotul. El este ca un antrenor care de pe marginea terenului de joc imi striga: "N-o lasa sa puna mana pe jos!", "Ia-o in brate de acolo!", "Nu o mai lasa sa suga buza. Trebuie sa corectezi acest defect al ei." etc.
Soacra mi-a precizat ca trebuie sa o invat sa mearga de mana, desi numai spatele meu cocosat stie cat m-a durut sa o invat sa mearga.
Mama mi-a precizat intr-o zi ca nu am suficienta autoritat.
Eu imi reprosez ca nu am izbutit sa o invat sa faca pipi la olita, desi A... la varsta ei deja facea.
Ma descurc patetic. Nu am fler.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu