La olita

De marti, 6 septembrie, am decis ca nu ii mai pun chiloti absorbanti bebelusei nici in casa, nici afara. Am avertizat pe mamica baietelului cu care se joaca fetita mea, ca daca se intampla un accident este din cauza ca am trecut pe o metoda drastica. Fireste ca au fost accidente, i-am explicat copilului cu calm cum e bine si cum nu trebuie.

De miercuri, 7 septembrie, am trecut definitiv pe chiloti normali. Bebelusa face pipi la olita.

Sunt foarte-foarte fericita. Nu am crezut nicio clipa ca eu o voi putea determina pe fetita sa foloseasca olita, iar acum increderea mea in puterile mele a crescut 100%. Simt ca cea mica a trecut intr-o noua etapa a dezvoltarii. Treptat se cladeste o persoana independenta, iar mie imi revine rolul de a calauzi cu rabdare si cu tact.

Patetic

Dupa 1 an si 8 luni de la nastere am ramas aceeasi persoana tematoare, nesigura. Imi este frica sa nu gresesc si mereu constat ca am gresit. Ma ajuta ceilalti sa realizez ca, indiferent de marile eforturi pe care le fac, tot imi scapa cate ceva.

Cel mai mare critic este sotul. El este ca un antrenor care de pe marginea terenului de joc imi striga: "N-o lasa sa puna mana pe jos!", "Ia-o in brate de acolo!", "Nu o mai lasa sa suga buza. Trebuie sa corectezi acest defect al ei." etc.

Soacra mi-a precizat ca trebuie sa o invat sa mearga de mana, desi numai spatele meu cocosat stie cat m-a durut sa o invat sa mearga.

Mama mi-a precizat intr-o zi ca nu am suficienta autoritat.

Eu imi reprosez ca nu am izbutit sa o invat sa faca pipi la olita, desi A... la varsta ei deja facea.

Ma descurc patetic. Nu am fler.

Gangureli dulci

Zilnic vocabularul micutei se imbogateste. Este o revelatie sa o ascult cum mi se adreseaza. Dimineata este vesela si zglobie, caci a dormit toata noaptea linistita. Cand vin de la scoala este mustratoare deoarece am parasit-o in favoarea altor copii. In acelasi timp, se urca in bratele mele de unde nu mai doreste sa coboare. Dupa ce doarme la pranz, ganguritul este prietenos. Are timp sa imi povesteasca ce a facut dimineata, ce doreste sa facem seara, vorbim ca fetele in asteptarea lui tati. Seara este o explozie de bucurie. Familia se reintregeste. Cel mai comic membru al familiei se intoarce de la munca. In ciuda oboselii acumulate, chiar daca este foarte stresat, tati are o rezerva de energie sa se joace cu bebelusa care rade necontenit. 

Spune cu mare acuratete "tata", "gata" si "baba" (= bunica). Mai nou, cand vede canita cu apa spune "apa", iar la vederea olitei se screme. "Oap" inseamna "noapte buna", iar "pap" = papusa. 

Se observa ca nu am inclus cuvantul "mama". Am fost data uitarii. Acest cuvant nu este pronuntat de cea mica, desi am exersat toti in vederea insusirii lui. Ii spun "ma-ma", iar bebelusa repeta clar dupa mine cu glas muzical "ta-ta". Zambetul triumfal pe careil afiseaza ma dezarmeaza si ma determina sa astept cu rabdare momentul cand voi deveni si eu o parte integranta a vocabularului fetitei mele.