Zilnic vocabularul micutei se imbogateste. Este o revelatie sa o ascult cum mi se adreseaza. Dimineata este vesela si zglobie, caci a dormit toata noaptea linistita. Cand vin de la scoala este mustratoare deoarece am parasit-o in favoarea altor copii. In acelasi timp, se urca in bratele mele de unde nu mai doreste sa coboare. Dupa ce doarme la pranz, ganguritul este prietenos. Are timp sa imi povesteasca ce a facut dimineata, ce doreste sa facem seara, vorbim ca fetele in asteptarea lui tati. Seara este o explozie de bucurie. Familia se reintregeste. Cel mai comic membru al familiei se intoarce de la munca. In ciuda oboselii acumulate, chiar daca este foarte stresat, tati are o rezerva de energie sa se joace cu bebelusa care rade necontenit.
Spune cu mare acuratete "tata", "gata" si "baba" (= bunica). Mai nou, cand vede canita cu apa spune "apa", iar la vederea olitei se screme. "Oap" inseamna "noapte buna", iar "pap" = papusa.
Se observa ca nu am inclus cuvantul "mama". Am fost data uitarii. Acest cuvant nu este pronuntat de cea mica, desi am exersat toti in vederea insusirii lui. Ii spun "ma-ma", iar bebelusa repeta clar dupa mine cu glas muzical "ta-ta". Zambetul triumfal pe careil afiseaza ma dezarmeaza si ma determina sa astept cu rabdare momentul cand voi deveni si eu o parte integranta a vocabularului fetitei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu