Cred ca va mai amintiti cat de suparata eram in trecut din cauza ca alaptez. Nu demult asteptam ca bebelusa sa implineasca sase luni si sa renunt la acest mod de hrana. Imi amintesc cat de hotarata eram ca pe 12 iunie sa cumpar lapte praf si sa zic "adio lapte de la san".
In prezent inca mai alptez. Ce s-a intamplat cu mine? Odata cu depasirea pragului psihologic de sase luni am trecut si peste necazurile cu mastita. Nu mai am canale galactofore infundate, nu mai am sani intariti. Diversificarea a relaxat programul meu de alaptare, am sarit treptat cate o masa ajungand acum sa o hranesc la san pe cea mica doar dimineata si seara.
Acum sunt mandra de mine ca am indurat cu stoicism durerile cauzate de supt din primele luni, ca am insistat sa desfund saptamanal canalele galactofore in perioada patru -sase luni si ca mai pot sa o hranesc pe fetita si la varsta de sapte luni si jumatate.
Ce multumire am? Cand o vad pe cea mica durdulie, fericita, energica, razand, stiu ca mi se datoreaza si vad ca am procedat foarte bine, a meritat tot efortul. Cand o privesc cuibarita in bratele mele, simt ca sunt momente pe care nu le va impartasi cu nimeni altcineva.
