Colicii

Iata o reala provocare pentru lumea medicala: COLICII. As dori ca grupurile de cercetatori din universitatile renumite sa se preocupe de aceasta problema a nou-nascutilor si a parintilor.

De ce arunc manusa? Deoarece durerile de burtica sunt de cand lumea, cei mici-mici se chinuie, sufera din primele zile de viata, parintii cad din picioare de oboseala cauzata de noptile nedormite, si totusi pe niciun specialist nu pare sa intereseze real problema. Acei savanti care au descoperit vaccinul impotriva "pandemiilor" celebre gripa aviara si gripa porcina ar putea sa studieze mai serios un disconfort real, cel al durerilor de burta a beblusilor.

Traiesc si eu, ca orice parinte, perioada de cosmar a colicilor. Bebelusa mea plange-plange-plange (a se citi "racneste"). Ziua plange, noaptea plange, dimineata plange mama disperata ca nu poate sa o ajute. Drept urmare am cercetat lumea virtuala ca sa inteleg ce sunt aceste dureri.

Am gasit raspunsuri vagi:

"Ce cauzeaza colicii si de ce unii bebi au si alti nu e inca un mister. Unii doctorii spun ca este un proces natural, bebii trec prin el in timp ce se obisnuiesc cu diferitele senzatii si experiente care vin cu viata din afara burticii (unii doctorii il numesc al patrulea trimestru). Alti doctorii spun ca este o inbalanta hormonala."

"O alta teorie spune ca colicii vin de la o imbalanta a unor chimicale din creier- melatonina si serotonina. Bebii cu colici au mai multa seratonina, ceea ce provoaca muschii intestinalii sa se contracte. Cum nivele de seratonina sunt cele mai inalte seara, asta explica de ce copii plang mai mult tot atunci. Aceast imbalanta, teorie spune, se rezolva cand bebele incepe sa produca melatonina. Foarte interesant este ca acest lucru se intampla pe la 3-4 luni exact atunci cand ei se si opresc din plans. " (http://superparinti.com/ro/articole/bebelusi/239-colicii-ce-sunt-si-ce-trebuie-facut)

"Este important să ştii că nu există un medicament miraculos pentru colici. Tratamentul colicilor are, în general, scopul de a reduce intensitatea simptomelor. Medicul pediatru este cel care îţi poate recomanda tratamentul cel mai potrivit pentru reducerea durerilor micuţului, în cazul apariţiei colicilor. Poţi încerca, totodată, unele ceaiuri din plante (muşeţel, ghimbir, mentă) care pot diminua discomfortul. Foarte eficient este şi masajul. Dacă bebeluşul tău suferă de pe urma colicilor, masează-i abdomenul cu mişcări delicate şi circulare. Dincolo de faptul că masajul îl ajută la reducerea durerilor, atingerea şi vocea ta îl pot calma. Încearcă, de asemenea, după masaj să îi vorbeşti şi să il legeni. Legănatul, în general, predispune la somn." (http://www.sanatateatv.ro/articole/copii/colicile-la-bebelusi/)

"Sunt foarte multe teorii despre ceea ce popular numim „colici“. Nici una dintre ele nu a dovedit ca exista o cauza anume pentru care, in primele luni de viata, cei mai multi dintre bebelusi pot plange ca din gura de sarpe ore intregi. (...) Nu s-a gasit inca o explicatie serios argumentata stiintific, pentru faptul ca, cel mai frecvent, episoadele au loc dupa-amiaza sau imediat dupa masa de seara. Si nici nu se stie de ce bebelusii incep sa planga la ora fixa, ca si cand ar fi intorsi cu o cheita. " (http://www.babyonline.ro/Copilul-tau/Bebelusul/Sanatate/Adevarul-despre-colici-opreste-l-din-plans.html?a=3541/264186)

Solutiile sunt vagi, nimic care sa ajute cu adevarat. Am scris mai jos ceea ce se recomanda in "Mama si copilul" de Emil Capraru si Herta Capraru. Remediile sun in ordinea eficientei:

1. Alimentarea sugarului mai incet

2. In timpul alimentatiei, mama sa fie calma, destinsa

3. Dupa masa bebe sa eructeze

4. Copilul sa fie culcat pe o parte, apoi sa i se maseze burtica

5. Contactul piele pe piele mama-bebe

6. Comprese inmuiate in apa calda, nu fierbinte, si stropita cu putin spirt

7. Evitarea din alimentatia mamei a unor alimenta precum fasolea si varza (vezi Mancatul si alaptatul)

8. Suzeta

9. O potiune calmanta

Ce am facut/fac eu? Inainte de masa ii dau bebelusei un ceai. Nu stiu cat este de eficient in realitate, dar ma linisteste pe mine gandul ca am actionat cu o "potiune calmanta". Dupa ce fetita mananca, astept sa eructeze, iar apoi mai astep sa nu mai planga. Deci nu fac nimic. Pot spune ca m-am imunizat putin la mutrita ei chinuita, nu mai plang impreuna cu ea, ci mai rar. Eficienta redusa a avut contactul piele pe piele.

In final, le reamintesc specialistlor sa nu mai analizeze cai verzi pe pereti, sa nu mai ajunga la concluzii care nu intereseaza pe nimeni, ci sa se concentreze pe probleme reale. Daca nu vor castiga Premiul Nobel sigur vor castiga respectul unei planete alcatuita din copii si parinti.