Tura de noapte

Niciodata  nu mi-a fost frica de intuneric. De cand eram mica dorm foarte bine noaptea. 

De o luna si o saptamana mi-e teama de noapte. Nu intunericul este factorul inspaimantator, ci reactia neasteptata a bebelusei. In fiecare seara ma intreb ce fel de noapte ma asteapta:

1. Noaptea alba. Bebelusa urla atat de tare, incat nu imi mai pot auzi gandurile. Desi o plimb prin camera, desi incerc sa fiu amuzanta, desi incerc sa imi pastrez calmul, racnetele nu se opresc. Ma uimeste glasul atat de puternic care iese dintr-o fiinta atat de mica. Astfel de nopti se termina cu o puternica durere de cap si cu o ameteala teribila datorata rotirilor prin camera.

2. Noaptea gri. Puiul se trezeste, mananca si doar scanceste timp de doua-trei ore. In asemenea cazuri, stau cu bebelusa in brate si o mai legan. Plansul este auzit doar intre cei patru pereti ai camerei. Vecinii  pot si ei sa doarma linistiti.

3. Noaptea neagra. Este ca un premiu la loto, adica rara. Copilul doarme legat cinci ore, se trezeste ca sa manance, apoi adoarme pana dimineata. Am avut parte de asemenea nopti de doua sau de trei ori. Prima data m-am speriat ingrozitor. Am crezut ca fetitei i s-a intamplat ceva groaznic si ca nu se mai trezeste. In prezent, sper ca fiecare noapte sa fie neagra. 

Dupa ce ii fac baie (am scapat de asistenta), ma intreb care va fi soarta mea in orele ce urmeaza. Ma infior de fiecare data , caci tura de noapte imi este incredintata mie in cea mai mare masura, sotul merge la serviciu. 

De ce ma plang? E simplu, nu sunt o fire nocturna, functionez optim pe lumina. Zodie solara, sunt decuplata de la energie pe intuneric.