miercuri, 24 martie 2010

No comment (3)

In comedia "O scrisoare pierduta", personajele pierd si gasesc succesiv scrisorica de amor. Ironia face ca documentul sa treaca prim mainile acelorasi personaje: Zoe-Cetateanul turmentat-Catavencu-Cetateanul turmentat-Zoe. In discutiile cu elevii, ajunsesem la concluzia ca I.L.Caragiale insista pe prostia omeneasca, iar traseul scrisorii pierdute demonstreaza o lume lipsita de logica. Pierderea si regasirea scrisorii transforma eroii in marionete al caror mecanism s-a  dereglat, a caror cheie se roteste in gol. 

Si eu traiesc o comedie. Privita din exterior, piesa mea poate primi Zmeura de aur. La fel ca personajele lui Caragiale si eu sunt un mecanism al carui cheie se roteste in gol. Mi se repeta problemele cu o ironie macabra.

Sa ma explic. Pe 14 martie mi s-a inflamat sanul drept. Situatia m-a determinat sa merg la doctor. Am fost diagnosticata cu mastita. Am luat antibiotice timp de sapte zile si sanul a fost salvat. La interval de 24 de ore dupa incetarea tratamentului, mi s-a inflamat sanul stang. Cu ambitie, perseverenta, l-am desfundat in aceeasi noapte. Dupa 14 ore de la succes, aseara, am sesizat un nodul la sanul drept care a dus la inflamare.

Acum iar am sanul drept tare ca piatra. Am aproape doua saptamani de cand nu mai stiu ce inseamna somn. Stau cu incapatanare pana la o ora si jumatate  incercand sa golesc, sa desfund sanii. Fie noapte, fie zi, am aceeasi ocupatie. Din pacate nu pot evita necazurile.

Un comentariu:

  1. Perseverenta e arma succesului.
    Dupa cum singura ai spus, daca ai perseverat ai reusit. Ramane insa in continuare problema odihnei. Mai ai nevoie si de somn sa-ti reincarci bateriile. Mult succes si multa sanatate.

    RăspundețiȘtergere