In sfarsit a venit primavara. Numai eu stiu cat m-am rugat, in noptile albe din decembrie si ianuarie, sa vina aceasta zi. Nu tanjeam dupa caldura de afara, ci dupa linistea pe care incepe sa o ofere varsta de doua luni si jumatate a bebelusei.
Nu am gresit. Copilul s-a schimbat enorm.
Plansul a inceput sa fie inlocuit de gangurit. Cand se trezeste prefera sa exerseze sunete dulci care ma fac sa rad, pedaleaza, da din manute ca o inotatoare pe uscat, priveste cu interes activitatile din casa, a uitat vechiul obicei al plansului matinal.
Chipul ii este expresiv, ochii privesc atent si mirat orice persoana care ii vorbeste. Mai nou trebuie sa ma joc cu ea, caci altfel risc sa o supar.
Noaptea doarme. Se trezeste doar ca sa manance si sa fie schimbata. S-au rarit noptile cand priveam ceasul cum numara orele pana la ivirea zorilor. Daca mai apar nopti albe, inseamna ca ii este rau.
La plimbare, in carucior, doarme. Este foarte discreta cand iese in societate. Aerul "curat" al orasului o relaxeaza.
Mama. Azi am primit cel mai deosebit martisor. Bebelusa a rostit inconstient primul "mama".
Am stiut eu bine de ce mi-am dorit sa vina 1 Martie.
Va doresc tuturor o primavara plina de iubire.
O primavara plina de bucurii sa ai asa cum a fost acel cuvant rostit, chiar si inconstient, de floricica mica pe care o ai . Cu drag, Alina
RăspundețiȘtergere