Am botezat-o pe bebelusa. Vineri, 12 februarie, cand a implinit doua luni fetita a fost crestinata. As minti daca as spune ca nu am avut emotii. Cred ca am fost la fel de emotionata ca in ziua nuntii, insa evenimentul a fost mai important decat casatoria. Botezul este unic in viata, deci nu puteam sa ratez aceste clipe din viata copilului meu.
Pentru a marca aceasta zi am avut dorinta sa realizez eu lumanarea cu aceleasi flori pe care le-am avut si in buchetul de mireasa - crin imperial si trandafiri rosii. Imi place sa creez legaturi intre evenimentele vietii. Nu am optat pentru biserica unde m-am casatorit deoarece este departe de casa, iar vremea nu parea prietenoasa.
Bebelusa a simtit ca este o zi importanta si nu a vrut sa doarma ziua pentru a urmari pregatirile din jurul ei. Desi a mai plans acasa, la slujba a fost cuminte si a ascultat tot ce a zis preotul. A varsat cateva lacramioare, a protestat putin cand preotul a bagat-o in cristelnita. Personal am ramas muta cand am vazut cat de cuminte a fost. Mi-a crescut inima de bucurie cand am constatat ca ii place in lume. Spre deosebire de ceilalti patru copii care au fost botezati in aceasi zi, bebelusa mea este extrem de mica. Mi-au dat lacrimile cand am vazut-o neajutorata in bratele preotului si introdusa in cristelnita. Cu greu m-am abtinut sa nu ma duc sa o iau si sa o strang in brate, sa o incalzesc si sa o feresc de toate etapele slujbei.
Ziua a fost cu atat mai frumoasa cu cat am descoperit cati prieteni avem, cati oameni dragi ne inconjoara. Multa lume a venit sa imi vada copilul. In sfarsit am putut sa ma mandresc in fata tuturor cu mica printesa:
- Rudele. In primul rand, bunicii au stralucit la vederea nepoatei. Pentru parintii mei este singura nepoata pe care o asteptau de mult-mult timp. Am avut convingerea ca nasterea ei a insemnat pentru ei incununarea statutului lor de parinti, convingerea ca au facut din mine ceea ce trebuie. In al doilea rand, unchi si matusi, verisori si verisoare au primit oficial pe noua membra a familiei.
- Nasii. Am avut aceiasi nasi ca la nunta. Nu cred ca exista un cuplu mai potrivit sa ne crestineze fata. Optimismul nasei, firea ei tonica m-a facut mereu sa imi revina increderea in mine. Faptul ca imi prezinta mereu partea plina a paharului imi deschide ochii ca viata este frumoasa. M-am simtit onorata ca din partea lor au venit membrii familiei si cealalta pereche de fini, oameni pe care ii cunosc si care au tinut sa imi demonstreze ca evenimentul este important si pentru ei.
- Colegele mele. Am simtit o bucurie imensa (nu exagerez) sa le am langa mine. Ele au fost martore ale sarcinii din prima luna pana la final. Abia am asteptat sa le prezint bebelusa pe care am ascuns-o in burtica 39 de saptamani. Sunt convinsa ca vocile lor ii sunt familiare copilului caci pana in ultima saptamana de sarcina am petrecutmomente vesele in pauze. Sper sa pot sa le demonstrez cat de mare a fost bucuria ca au venit in aceasta zi unica.
- Colegii sotului. Participarea multor colegi de munca ai sotului m-a onorat. Prezenta doamnelor profesoare, a lectorilor si asistentilor de la facultatea unde sotul meu lucreaza, a ridicat nivelul ceremoniei. Faptul ca acesti oameni importanti au rupt din timpul lor pretios ca sa ne fie aproape mi-a amintit ca nu suntem singuri in aceasta aventura.
- Prietenii. Nu in ultimul rand, au venit prietenii, cei care au asistat la cresterea progresiva a burtii, cei care se minunau cat de mare am putut sa cresc. Tot ei s-au minunat cand m-au regasit cu dimensiunile foarte apropiate de cele anterioare sarcinii.
Pozele pe care le vedeti prezinta pe scurt o zi unica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu