1 inainte 11 inapoi

Bebelusa are 1 an si 11 luni. Peste putin timp implineste 2 ani.
Oau!
A crescut. Vorbeste. Imi da replici din ce in ce mai gandite. Initiaza jocuri. Este tandra, isi manifesta nestingherit sentimentele fata de intreaga familie. Ii cresc si maselele, iar hainele ii raman mici. E vesela, canta, danseaza. Imi spune ca merge la scoala ca si mine, isi ia gentuta cu jucarii si pleaca spre clasa.
Dar nu despre asta vreau sa povestesc. Pana aici am punctat ca mai facem "1 inainte" si insumam in total 2 ani.
Ma framanta ca inregistrez mici progrese urmate de mari regrese. Durerea mea o reprezinta defectele care se acumuleaza rapid:
1. Suge buza inferioara spre disperarea lui tati si a mamaiei;
2. Se scobeste in nas spre disperarea mea;
3. Face la olita doar cand vrea si numai daca o pun, nu cere. In restul momentelor se scapa pe ea fara nicio jena;
4. Nu este cea mai mancacioasa copila, are greutatea de vrabiuta;
5. Noaptea doarme in salturi, iar eu sunt epuizata;
6. Afara merge din ce in ce mai mult in brate, iar cand se hotaraste sa se deplaseze singura, nu merge in sensul dorit;
7. Nu merge de mana;
8. Nu adoarme singura;
9. Noaptea nu vrea si la tati in brate, ci numai la mine;
10. Trebuie sa se joace mereu cineva cu ea, eventual sa ne jucam noi, iar dumneaei sa ne ordone ce sa facem. Rar se joaca singura, iar atunci eu ma simt ca sunt fara sens.
11. Nu sta la imbracat.

La olita

De marti, 6 septembrie, am decis ca nu ii mai pun chiloti absorbanti bebelusei nici in casa, nici afara. Am avertizat pe mamica baietelului cu care se joaca fetita mea, ca daca se intampla un accident este din cauza ca am trecut pe o metoda drastica. Fireste ca au fost accidente, i-am explicat copilului cu calm cum e bine si cum nu trebuie.

De miercuri, 7 septembrie, am trecut definitiv pe chiloti normali. Bebelusa face pipi la olita.

Sunt foarte-foarte fericita. Nu am crezut nicio clipa ca eu o voi putea determina pe fetita sa foloseasca olita, iar acum increderea mea in puterile mele a crescut 100%. Simt ca cea mica a trecut intr-o noua etapa a dezvoltarii. Treptat se cladeste o persoana independenta, iar mie imi revine rolul de a calauzi cu rabdare si cu tact.

D'ale bebelusei

Intrebare si raspuns. In parc:

O mamica: Cum te cheama?

Bebelusa: Opt.

*

Cateva zile tot ce spunea micuta se termina cu sintagma "de copil". De exemplu: iaurt de copil, perna de copil, jucalii de copil, morcovi de copil etc.

*

Am mancat ciocolata pe ascuns, insa am ramas murdara la gura. Fetita m-a vazut. Ea era murdara la gura de mancare.

Bebelusa: Ce ai la gura?

Eu: Dar tu?

Bebelusa: Buze.

*

Veneam de la plimbare. Se lasase noaptea. Cea mica trebuia spalata, hranita si culcata.

Bebelusa: Mama, vreau pufuleti.

Eu: De unde sa iti dau pufuleti la ora asta?

Bebelusa: Vreau pufuleti!

Eu: Crezi ca pufuletii cresc asa in jurul nostru? Crezi ca boschetii au sa ne dea pufuleti? (Ma duc langa un gard viu): Te rog frumos, as dori o punga de pufuleti. (Nimic. Merg langa un copac): Copacule, ai pufuleti? (Nimic. Catrebebelusa): Nu au. De unde vrei sa iti dau eu pufuleti.

Bebelusa (Calma): De la magazin.

Patetic

Dupa 1 an si 8 luni de la nastere am ramas aceeasi persoana tematoare, nesigura. Imi este frica sa nu gresesc si mereu constat ca am gresit. Ma ajuta ceilalti sa realizez ca, indiferent de marile eforturi pe care le fac, tot imi scapa cate ceva.

Cel mai mare critic este sotul. El este ca un antrenor care de pe marginea terenului de joc imi striga: "N-o lasa sa puna mana pe jos!", "Ia-o in brate de acolo!", "Nu o mai lasa sa suga buza. Trebuie sa corectezi acest defect al ei." etc.

Soacra mi-a precizat ca trebuie sa o invat sa mearga de mana, desi numai spatele meu cocosat stie cat m-a durut sa o invat sa mearga.

Mama mi-a precizat intr-o zi ca nu am suficienta autoritat.

Eu imi reprosez ca nu am izbutit sa o invat sa faca pipi la olita, desi A... la varsta ei deja facea.

Ma descurc patetic. Nu am fler.

La mare

O noua premiera in viata mea de familie. Am fost trei la mare: mama, tata si copilul.

Pentru prima data am simtit pe pielea mea ce inseamna un concediu ca mama: grija maxima sa pun tot ce este necesar in rucsacul fetei, sa calculez cati chiloti absorbanti sunt necesari, am luat in calcul mancare alternativa in cazul in care bebelusa nu ar fi mancat ce ni se oferea, am achizitionat o crema protectoare adecvata micutilor pentru a nu provoca arsuri de la soare, nu am uitat nici antibioticele (gatului rosu i s-a gasit un streptococ care a decedat cu medicamente; of!), jucarii pentru drumul de 6 ore.

In ipostaza de sotie, am facut si bagajele noastre gandind serios ce haine sa pun si pentru copilul mai mare.

Am fost in Bulgaria, la Albena. Am avut un bilet pentru opt zile in forma all inclusive la hotelul Malibu. A fost o vacanta de vis. Calatoria cu bebelusa a decurs neasteptat de bine. Cea mica a vorbit, a cantat, s-a uitat pe geam, s-a jucat si a dormit. Nu mi-a facut nici cea mai mica problema.

Sederea a fost si mai minunata. Programul meu si al fetitei debuta la ora 7.00 - 7.15. Ne pregateam sa plecam din camera, ne duceam la masa, iar la 8.15 - 8.30 eram dezbracate pe malul marii unde ne-am jucat in nisip, am facut castele, am cules scoici si me-am balacit in valurile sarate.

La ora 10.00, cel tarziu la 10.30, bebelusa se retragea la umbra unde ii puneam si un tricou pe ea, caci razele soarelui incepeau sa arda. Pana la 11.30 distractia continua sub umbrela in compania lui tati si a prietenilor cu care am fost in concediu.

Ora 11.30 insemna retragerea noastra de pe plaja. Faceam dus, mergeam la masa si apoi somnul de pranz, timp in care ma duceam si eu sa mananc ceva micuta ramanand supravegheata de tati.

Dupa trezire o luam de la capat: nisip, soare, valuri, dus, cina, somn.

Un punct forte l-a reprezentat un tobogan sofisticat amplasat langa plaja. Bebelusa s-a dat dupa bunul plac al inimii imbolnavindu-ma pe mine de inima.

Opt zile in care noi doua am fost nedespartite si in care energia micutei mi-a secat-o pe a mea.

Ajunsa acasa am observat ca o saptamana de iesire in colectivitate au schimbat-o pe mititica. Marele salt este in utilizarea limbii romane. Bunicii au ramas uimiti cand au ascultat-o pe fetita ce le spune, cum li se adreseaza, ce propozitii elaborate face. Despre alintatura si obraznicii nu comentez, caci si ele si-au facut aparitia tot in acest concediu.

Temperatura

Luni seara am culcat o bebelusa sanatoasa, marti dimineata am ridicat din patut un copil lare ardea!!!!!

38,3 mi-a aratat termometrul.

I-am pus un supozitor de paracetamol si temperatura a scazut la normal, insa dupa vreo doua ore s-a instalat iar. Micuta, deobicei foarte energica la plimbare, mi-a adormit in brate si a motait vreo 40 de minute in parc.

Pediatra mi-a recomandat sa alternez la sase ore supozitoarele cu 5 ml de Nurofen pentru copii (suspensie orala). Totusi dupa -amiaza temperatura a ajuns la 39 de grade. Am luat calea cabinetului si am aflat ca are rosu in gat, un microb cules pe calea aerului in colectivitate.

Am primit o reteta si indicatii de administrare.

Asearai-am mai pus un supozitor de paracetamol (sarcina foarteneplacuta atat pentru bebelusa, cat si pentru mine), i-am facut frectie cu 1/3 spirt si 2/3 apa, am culcat-o, iar la trei noaptea aveam un copil fara febra. I-am dat Nurofen si azi suntem vesele, zglobii, energice, mofturoase, alintate ..., iar eu, desi o fac pe severa, sunt fericita ca e bine totul.

La multi ani, ...!

Fetita nasilor a implinit o frumoasa varsta, 7ani. Am participat la petrecerea organizata la un loc de joaca din oras. Cred ca eu am asteptat cu mai multa nerabdare decat bebelusa deoarece doream sa vad cum se integreaza intre copii, dupa ce in urma cu trei luni mai fuseseram acolo.

A fost o petrecere foarte reusita. Ca mama am stat numai intre copii, iar sotul printre oamenii mari. Ca mama am mancat ce a ramas in farfuria micutei, iar tatal ce era pus la dispozitia oamenilor maturi. Ca mama am luat pauza cinci minute pentru a merge la toaleta si a bea pe fuga un suc, caci pierdeam joaca.

Ce am facut? Bebelusa a descoperit un tobogan pe masura ei, pe care se putea urca foarte usor. S-a dat dupa bunul plac fara a auzi din partea mea atentionarile obisnuite. A izbutit ca la final sa urce si in sens invers indeplinindu-si o foarte mare dorinta interzisa de mine pana acum. Fericirea care i se citea pe fata ma facea si pe mine fericita.

Am escaladat impreuna labirintul conceput pentru copii, ajungand la o casuta "misterioasa". Jocul acesta m-a bucurat si pe mine, caci in copilaria mea nu exista asa ceva. Peretii din plasa, scarile moi, multitudinea de mingi asigura securitatea micutilor care se dezlantuie cu o energie coplesitoare.

Contopita cu atmosfera festiva, micuta mea a rostit replicile pe care o sfatuisem sa le zica: "La multi ani, ... (numele sarbatoritei)!" si "Multi ani traiasca!". Am citit pe fata sarbatoritei si a nasilor ca aceste cuvinte au constituit un cadou sentimental mult mai pretios decat ceea ce am inclus in punguta.

Dupa trei ore de joaca, bebelusa era obosita. Ajunsa acasa a mancat si a dormit 10 ore fara sa se intoarca.