2013

Un nou an se apropie. Aceeasi emotie ma incearca. Va fi la fel de bun ca cel vechi, va fi mai bun? Voi sti la ora bilantului. Acum pot zice despre cel care se pregateste sa intre in istorie ca a fost un an bun. Realizarile au fost bifate prin bebelusa. Ea a fost foarte sanatoasa, a invatat sa vorbeasca mai bine, discutiile cu ea sunt savuroase, am scapat de scutece, mananca singura, se incalta singura si merge la gradinita. Personal m-am desfasurat pe doua planuri: casa si serviciu. Nicaieri nu am starnit admiratie/senzatie, ci doar am existat. Sanatatea mea si a celor dragi, copilul zglobiu au fost multumirea reala pe care o simt acum. Bebelusa si cu mine va dorim ca 2013 sa va aduca sanatate, spor in toate, belsug si armonie. LA MULTI ANI!

Craciun fericit

Bebelusa si cu mine va ureaza Craciun fericit alaturi de familie si de prieteni. Sanatatea si voiosia sa va umple casele si inima.

Fulg de nea

Am facut eforturi mari ca bebelusa sa poata merge la prima ei serbare. A fost bolnava, caci asa e la gradinita. Emotiile m-au dominat. Am simtit mare bucurie vazand-o imbracata ca un fulg de nea, stand ascultatoare pe scaunel, concentrata la buna desfasurare a evenimentului. Ce lipsea din aceasta frumoasa prezentare? Esentialul. Lipsind doua saptamani, fetita nu avea habar ce trebuie sa faca pe scena. Desi acasa am recitat eu poeziile, micuta nu a dorit sa le repete, iar cantecele nu le-a prea bagat in seama. Cum a fost? Amuzant. Niciun coleg nu era la fel ca celalat, fiecare se misca in legea sa, doamnele spuneau trei cuvinte, ei cate o silaba. Am asistat la cea mai frumoasa serbare. Pe scena, inocenta a fost personajul principal. Ca om inrait de viata mi-am hranit spiritul cu puritate.

Petrecereeeeeeee!

12.12.2012. A fost dubla aninersare. Bebelusa a implinit 3 ani pamantesti, eu am implinit 3 ani mamicesti. Cu acest prilej am mai bifat o activitate care nu intra in palmaresul meu. Am ornat platourile intr-un stil care s-a vrut a fi artistic. Fara ajutorul talentului si ignorand recomandarile familiei ca important este sa trantesc pe farfurii salamul, ouale, icrele si branza, am privit poze pe Internet si am intocmit cateva figurine care au vrut sa sublinieze atmosfera copilariei. Poate mi-au iestit creatii abstracte, cubiste ori arta naiva, insa pasiunea pe care am simtit-o facandu-le venea din iubirea pe care i-o port copilului. Pozele nu vor purta explicatii caci sunt curioasa daca se intelege ceva.

La multi ani!

La multi ani bebelusa mea. In trei ani ai reusit sa ma schimbi atat de mult incat nu mai concep ca am fost vreodata fara tine.

Teme, teme, teme...

Urmariti avizierul si aduceti materiale conform cerintelor, ne-au spus educatoarele la sedinta. M-am conformat. Citesc prima tema: Cine sunt eu. De adus: carti, imagini, fise, orice fel de materiale pentru proiectul mentionat. M-am asezat la calculator si am printat fise cu familia pe care prichindeii sa le coloreze. A doua zi mi se transmite ca nu trebuie fise, ci carti, imagini, fise ... . O trimit pe micuta cu poze din album.Aflu ca acestea trebuiau aduse saptamana trecuta, ca acum trebuie arborele genealogic. De unde era sa stiu? La avizier nu zicea asa ceva. In sfarsit, in ultima saptamana am picat cu materialele potrivite caci subtema proiectului era despre corpul uman. Am imprumutat de la biblioteca doua carticele adecvate varstei prescolare despre anatomie. Azi la sedinta am auzit ca cei mici trebuiau sa aduca 5 frunze de fiecare. Nu scria la avizier. Am rugat respectuos pe doamne sa fie mai explicite in scrisoarea lor catre parinti pentru ca nu ne pricepem. Le-am sugerat sa noteze in fiecare saptamana ce au nevoie concret: 10 frunze, 2 melci, mere, pere, morcovi, copaci etc. Astfel nu mai orbecaiesc si nu ma mai simt emotionata sa aflu daca am nimerit sau nu raspunsul corect. Dragute, doamnele au promis ca vor incerca sa fie mai clare.

E serioasa treaba

Au trecut primele doua saptamani de gradinita. Mai exista lacramioare in coltul ochilor, insa ele izvorasc atunci cand ceilaliti colegi dau tonul. Deja am fost la prima sedinta cu parinti in rol de mama interesata si zeloasa. Acolo s-a discutat ca intre oameni mari despre bani: rechizite, jucarii, televizor nou, placa de baza pentru calculator, multifunctionala, aer conditionat, covor. Ieri s-a largit lista cu bani pentru caiete speciale, acuarele si (optional) poze. Caiete speciale? La grupa mica? Am cautat pe net exemple si deja imi pun intrebarea daca bebelusa va face fata. Pana acum imi da senzatia ca o trimit pe alta planeta deoarece, la intrebarea "Ce ai facut azi?", imi ofera niste raspunsuri bulversante. Ex: - Ce ai facut azi la gradinita? - M-am jucat. - Si doamna ce a facut? - Treaba. * - Ce ai facutazi la gradinita? - Am mancat. - Si altceva? - ................. (liniste) * - Ai mancat azi ce ti s-a dat? - DA! - Ce ai mancat? - Ciorba. - Era buna? - Ihi. - Ce culoare avea? (in meniu era supa de rosii) - Albastra. * - Ai colegi gemeni in grupa? (Raspuns corect, da) - Nu. * Doamna asistenta: Mai plangi ca sa iti pun termometrul? Eu (uluita): I-ati pus termometrul? Doamna asistenta: L-a vazut si a plans ca vrea si ea. Eu: Acasa plange ca nu vrea. Doamna asistenta: I-am cerut sa termine mancarea din farfurie si i-l pun. A infulecat tot si i-am luat temperatura. Eu: Sigur vorbim despre acelasi copil? Doamna asistenta: Da. * - Alergi in clasa? - Nu. Nu avem voie. - Si cum v-a convins doamna? Cum a zis? - Serios. Iese la iveala o noua bebelusa. Acasa e intr-un fel, la gradinita, se pare, ca e alta. Tare as vrea sa fiu o insecta si sa o privesc ce face. Am o retinere sa le intreb pe educatoare, caci cine stie ce imi aud urechile. Astept ziua de consultatie cu parintii.

Prima zi la gradinita

Pentru prima data,bebelusa mea a petrecut cateva ore in compania altor persoane decat cele cunoscute. Despartirea a fost grea pentru mine deoarece azi am trecut de la o etapa la alta. Drumul catre gradinita a fost pentru mine apasator caci am simtit cum ii permit micutei sa isi deschida aripioarele si sa zboare singura. Am constientizat ca de azi se va mai adauga o caramida la persoana independenta de mai tarziu. Lacrimile mi-au pornit din inima si s-au adunat in gat. Cat despre eroina... Cred ca s-a nascut spre a merge la gradinita. Fara nicio inhibare s-a adresat cu aplomb educatoarei, i s-a prezentat, a cerut sa mearga la pipi, a mancat absolut tot din farfurie singura. Mai tarziu, a considerat ca e de cuviinta sa cante "Alunelu, alunelu" fara invitatie. Educatoarea a transmis sotului ceea ce stiam deja, bebelusa vorbeste foarte mult si foarte corect. (De asta am si optat ca la 2/ 9 ani sa o duc la scoala, sa-i innebuneasca si pe altii :) ). Imaginile istorisesc o zi mare pentru noi, obisnuita pentru ceilalti.

15 septembrie

Dragi parinti, va doresc un nou an scolar cu satisfactii aduse de prichindei.

Toamna se numara bobocii

Peste o saptamana intram si noi la numaratoarea bobocilor. Bebelusa va merge la gradinita. De luni, intra in sistemul romanesc de invatamant. Desi lucrez de 13 ani in bransa, sunt la fel de nestiutoare ca orice parinte. Stiu cert ca vom incepe cu gradinita, dar nu stiu cum se va sfarsi totul. Apele miscatoare ale reformei fara sfarsit nu imi ofera o imagine clara a viitorului. Nu intru in detalii, caci toti cunoastem surprinzatoarele decizii ale guvernantilor: bacalaureat cu cinci probe, bacalaureat cu 100 de variante, bacalaureat fara variante, bacalaureat cu trei probe si cu trei competente, bacalaureat diferentiat, teza unica, testare nationala, capacitate, grupa pregatitoare devine clasa zero, clasa a noua este la liceu, clasa a noua nu va mai fi la liceu etc. Structura anului scolar este in functie de partidul care conduce. Nimic din ce a fost inainte nu mai este bun. Schimbam, schimbam, schimbam... pana cand absolventii ies nauciti din sistem si nu mai stiu pe cine sa voteze. Pe 17 septembrie, vom striga prezent in grupa mica. Imi arunc copila in cusca cu lei.

Concediu atipic

In aceasta vara secetoasa, caniculara, cu temperaturi excesive, am avut programate plecari din oras in zone mai reci. Asa ca albumul de familie detine imagini cu noi imbracati in haine de toamna, pe bebelusa cu caciulita pe cap si cu hanorac.

Berlin

Am fost plecata impreuna cu sotul, fara bebelusa, in Germania la Berlin. Am privit cu uluire curatenia exemplara a orasului. Trotuarele fara denivelari erau spalate cu masinarii speciale. Fiecare trecere de pietoni era prevazuta cu rampe si semafoare adecvate persoanelor cu dizabilitati. In fiecare institutie existau lifturi pentru cei imobilizati in carucior cu rotile pentru a le facilita accesul si pentru a le confirma ca inseamna ceva. Un oras mare care marturiseste istoria recilor si luptatorilor indarjiti germani. Stergerea de pe fata pamantului a zidului celebru demonstreaza ca duc lucrurile pana la capat, iar construirea unui cimitir memorial de dimensiunea unui cartier dedicat evereilor sugereaza ca isi recunosc eroarea. Berlinul imbina traditia castelelor si a catedralelor impunatoare cu cladirile moderne din otel si sticla. Corectitudinea, respectarea regulilor si aplicarea legii sunt definitorii pentru aceste meleaguri. Totusi nu cred ca as dori sa revad orasul. Ceva m-a facut sa nu ma simt in largul meu. Cred ca oamenii determinati, reci, cu privire patrunzatoare m-au intimidat. Am sesizat o nota de extremism care noua ne lipseste. Reintoarsa acasa, in cartierul meu periferic, am regasit jungla, mizeria, delasarea, nepasarea, latinismul relatiilor interumane. Cojile de seminte de pe treptele blocului, peturile de bere aruncate in gradina sau pe alee, mi-au demonstrat ca nu avem nicio sansa sa recuperam anii de civilizatie care ne despart de Occident. Pozele care insotesc randurile mele stau marturie ca am petrecut cinci zile intr-un spatiu nou.

Plec

A sosit momentul pe care l-am tot alungat intr-un colt al mintii, plecarea departe de casa fara bebelusa. Imi repet ca nu este nimic neinregula sa ma despart o saptamana de fetita, insa imi este mai greu decat speram. Micuta va sta cu mama. Si pentru ea va fi o noutate maxima, caci se va duce intr-un alt apartament, intr-un alt cartier si va adormi cu bunicuta (cum ii spune ea). Am emotii si sper sa fie totul bine.

La multi ani, bunicul!

Atitudine

Asa pozeaza bebelusa cand nu vrea sa apara in colectia de fotografii a familiei. Cu atitudine ii transmite lui tati-fotograful ca nu este in dispozitia cuvenita unei dive.

Dupa circ

Desi am stat la spectacolul de circ mai putin decat trebuia, ma bucur ca bebelusa nu a prins si momentele finale care contineau un grad sporit de periculozitate. Sa ma explic. In prezent, fetita aplica pe mine acrobatiile vazute. Se catara in bratele mele si are pretentia sa o sustin cum facea nenea si cu tanti. Daca ar fi vazut si sfarsitul reprezentatiei cred ca ar fi fost mai rau.

La circ

Am fost si noi ca fetele la circ. Micuta nu intelegea ce este circul, eu eram grabita sa ajung la timp. Pe o caldura mare, in jurul orelor 16,00, am patruns intr-un cort incins. Acrobati, clovni si animale exotice s-au perindat pe sub nasul nostru. Bebelusa a optat sa plecam in timpul spectacolului deoarece s-a plictisit. Eu m-am ales cu o amintire care costa 3 lei, un nas rosu de clovn care mi se potriveste de minune. In prezent stim cine este mascarici in casa.

O fetita cu codite

In sfarsit incep si eu sa am o fetita. De circa doua saptamani accepta sa ii prind parul in doua codite, este toleranta cu clamele. Pe strada sunt o mamica mandra cu o bebelusa cocheta.

La tara

Am fost si noi sa ne bucuram de aerul eco, de mancarea eco, de praful eco si de mirosurile eco (pentru a ma inscrie in trend). Am lasat-o pe bebelusa imbracata doar cu sandalele si libera total. Rezultatul se vede in imagine. Copilul a devenit murdar-murdar, insa in culmea fericirii. Seara m-am asteptat sa ramana mal pe fundul caditei.

In concediu

Ploaie, crize de nervi ale bebelusei, alergat dupa ea, tulburari de somn. E rezumatul concediului facut in deplasare la Slanic Moldova. M-am intors acasa: desfacut bagaje, pus la loc lucrurile, de facut mancare, am iesit la joaca. De luni la munca.

Noi

Sarbatoarea Pastelui

Hristos a inviat!

Am decis sa devin gospodina. (?!)
De dragul familiei mele am cumparat cea mai frumoasa vopsea de oua sidefata. Prezentarea de pe cutie m-a entuziasmat, astfel incat m-am apucat cu zel sa aplic o traditie. Cu ajutorul bebelusei am mazgalit 15 oua care nu seamana nici pe departe cu cele de pe coperta. Fetita e incantata. Ea a contribuit la varsarea vopselei si la aplicarea unui servetel pe un ou proaspat "vopsit".
In al doilea rand, am facut pandispan. Singura prajitura pe care o cunosc. Aspectul pleostit l-am mascat cu un strat de ciocolata pe care cu precizie l-am varsat 70% peste tinta, restul pe jos. Rezultatul este cert, am un pandispan urat si altul foarte urat. Ramane sa ma decid pe care il atac primul.
Din nou am o singura admiratoare. Mititca a racait cu unghiile crusta maro de pe feliuta pe care i-am oferit-o.
Mancarea o iau de la mama. Nu vreau sa sperii din prima lumea bucatareselor.
In final, va doresc impreuna cu bebelusa, ca Sarbatorile Pascale sa va aduca lumina sfanta in inimi si pace.

10 ani

Am aflat ieri ca se organizeaza intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii. Oau! Cand au trecut? Ce am facut in tot acest rastimp?
Intrebarile s-au bulucit in minte si o secunda am crezut ca nu am ce sa raspund. Nimic din cele indeplinite de mine nu iese din normal si din rutina omului crescut cu simtul responsabilitatii si a imperativului "trebuie":
1. lucrez
2. m-am maritat
3. am fost in excursii
4. am dat examene
5. am un copil
Din pacate nu voi putea sa smulg invidia nimanui caci nicaieri nu am excelat. La serviciu sunt una dintre furnicutele care pune umarul sa ridice averea conducatorului. Nunta a fost unul dintre acele multe evenimente cu o tanara imbracata in alb insotita de un mire in negru. Casatoria este presarata de treburile casnice si de problemele cotidiene. Concediile ni le-am petrecut in excursii punctate de numereoasele poze facute de sot, imagini pe care nu le-am mai privit apoi. Examenele fac parte din meseria onorabil de prost platita. In ce priveste ultima realizare, copilul, ma lupt cu el sa manance, sa doarma, sa faca la olita, sa nu bage in gura etc, devenind o mama agasanta, cicalitoare careia nu ii mai tace gura.
Totusi...
Sunt 10 ani minunati din viata mea. In banalitatea lor ei m-au invatat sa fiu cea de acum.
Ard de nerabdare sa ma falesc in fata fostelor colege cu normalitatea existentei mele.

1 Martie

Bebelusa si cu mine va dorim o primavara frumoasa.

Iarna pe ulita

Am fost si in zapada. Blidaj complet: haina + haina + haina + haina + haina + ... + haina + caciulita + caciulita + fular + manusi + cizme = bebelusa nervoasa, mamica transpirata, insa frigul nu patrunde.
Nameti spectaculosi in fata blocului. Micuta a dorit sa mearga in gradina. I-am facut pe plac. Zapada ii venea pana la mijloc. S-a suparat, a inceput sa planga, a vrut in casa.
Bebelusa: "Nu mai ies afala doi ani".

*

Dupa doua zile cuplul celebru din nou la zapada. Trecusera doi ani.
Blindaj complet (vezi mai sus), dar mamica pregatita de joaca. Am luat cu noi lopatica si galetusa pe care le foloseam la nisip. Fetita a fost foarte ocupata sa transporte zapada in galeata si sa facem castele. Cand am hotarat sa intram in casa, caci erau totusi -13 grade, lacrimi, proteste, tipete, behaiala.
Mamaia si cu tataia (locuiesc la un etaj distanta) au iesit panicati vizualizand o catastrofa demna de stiri:
Mamaia: Ce s-a intamplat de ce plangi?
Bebelusa: Mai vleau afala....... Oaaaaaaaaaaaaaaaaa+oaaaaaaaaaa+oaaaaaaaaaa+...+oaaaaaaaaaa!!!

Iarna in casa

Nametii si frigul nu ne-au permis sa iesim la joaca. Am stat mult in casa, un apartament cu numai doua camere si cu doua holuri extrem de mici. Energia bebelusei a ramas constanta, insa spatiul de alergat s-a diminuat.
A fost nevoie ca eu sa ma mobilizez creativ. Am constatat ca era necesar sa o obosesc pe micuta in limitele casei. Asa ca am realizat fie un cort de indieni, fie cursa cu obstacole din bidoane de plastic, fie am invitat pe un baietel din vecini.
Ultima solutie nu a fost in avantajul meu. Doua ore am fost mamica a doi copii mici. A trebuit sa ii distrez pe amandoi, iar fumurile de vedeta ale bebelusei au cerut o rezolvare de negociator. Cei doi nu au stiut sa se joace impreuna. Asa ca am initiat o fugareala in patru labe pe sub scaune, in care eu eram cea mai entuziasmata. Cariocile i-au tinut linistiti vreo 10 minute, iar baloanele de sapun alte 10 minute.
Privesc avertizarile meteo sperand sa se incheie prizonieratul meu.

Cu colindul pe la gradinite

Am fost luni pe la gradinitele din cartier. Vreau ca din toamna sa devenim prescolari. Va avea 2 ani si 9 luni, varsta controversata in inscrierea ei. Am calculat ca daca o mai tin un an acsa va fi "prea batrana" pentru grupa mica, iar traseul educational se va intarzia cu un an. Ar termina scoala aproape la 20 de ani.
Primul criteriu de selectie a fost apropierea de casa. Am gasit patru gradinite care intruneau cerinta. Al doilea criteriu a fost sa o dau la program normal, caci am posibilitatea sa o aduc sa doarma acasa. Din cele patru institutii au mai ramas doar trei, fiindca una are doar program prelungit.
Totusi nu am inscris-o. Nici una nu asigura doar program dimineata. Micutii invata in doua serii alternativ!?!?!? Vi se pare normal?
La trei ani li se cere ca o saptamana sa se trezeasca pentru ora opt, urmatoarea saptamana trebuie sa invete de la 13 - 17. Ce aberant! Se risipeste frumosul program pe care i l-am facut copilului si fata de care raspunde admirabil. Orice rigurozitate se spulbera de la primii pasi.
Cautam solutii din care cea mica sa iasa bine, iar bugetul nostru de cadre didactice sa faca fata.

Nu avansam

Cu mare tristete afirm ca nu am rezolvat obiectivul "olita". In continuare e mai bine sa faca in chiloti decat sa anunte.
De trei luni si jumatate ii transmit acelasi mesaj, insa este in zadar.

Pietricelele

Bebelusa mea este mare amatoare de pietricele. Strange ca o batranica tot soiul de pietricele pe care mi le da si pe care le aducem acasa. Daca le pastram pe toate, acum as fi avut o sacosa intreaga.
Aseara am umblat la niste pietricele ornamentale ascuse de manutele nelinistite. Sotul i-a dat sase bucati cu care micuta a inceput sa se joace.
Am reusit sa le dau o forma inteleapta acestora initiind o provocare. Am luat "Cartea junglei" si am inceput sa ii cer fetitei sa puna pietricele pe diverse desene de pe cate o pagina (Balu, picioare, gheare, coada maimutei etc.). Dupa ce terminam cele sase bucati, dadeam pagina si era randul copilului sa imi solicite sa amplasez cate o pietricica pe cate un desen. Am facut acest schimb de experienta pana cand bebelusa a obosit si si-a pierdut interesul.
Ce am reusit? Am exersat varietatea vocabularului, am stimulat atentia, am lucrat puterea de concentrare si ne-am distrat cu pietricelele.

Celularul

In luna august mi-am pierdut celularul in magazinul Kaufland. Era ora 21.oo si a doua zi plecam in concediu la mare. Intamplarea m-a dat peste cap. Cel care imi gasise aparatul nu s-a gandit sa actioneze civilizat si sa il lase la intrare, angajatilor, ci si l-a insusit fara mustrari de constiinta.
Revenita din vacanta, la insistentele sotului, am depus plangere la politie. Sortii nu ne erau favorabili. Atat cei din bransa, cat si cunostinte ne-au spus ca nu ni se va gasi aparatul. Personal imi doream ca gasitorului sa ii fie invatatura de minte sa mai ia lucrurile straine, caci cel care a pierdut ceva e posibil sa fi fost si asa intr-o zi foarte proasta, disparitia unui obiect sa ii completeze nefericirea.
Am scris o plangere foarte elaborata, am inregistrat-o la secretariat si dupa cinci luni, mi-am primit telefonul inapoi. Ieri s-a intamplat miracolul. Unul dintre politisti mi-a zis ca am avut mare noroc. Eu am ramas fara cuvinte, deoarece nu am avut nici o secunda incredere in aceasta vendeta. Trebuie sa apreciez seriozitatea domnului care s-a ocupat de caz si maniera politicoasa cu care ne-a tratat.

O zi cat un an

Pe 31 decembrie 2011, in jurul orei 18,00 am plecat cu uratul pe la rudele sotului. Am fost in trei locuri pe care fie nu le-am vizitat deloc anul acesta, fie eu si cu bebelusa nu le-am vazut niciodata. Asa am recuperat vizitele de curtoazie si am reimprospatat relatiile calduroase.
A treia vizita a fost cea mai spectaculoasa. In 40 de minute de sedere am luat si din mot unei micute de 1 an si 2 luni.
In seara asta am vazut si imaginile cu evenimentul. Tipic romanesc. Peste protagonista erau inghesuite patru capete: eu - cu foarfecul si cu executia, mama fetitei, mamaia micutei si soacra-mea. Parca era operatie pe creier, nu o taiere din mot. Copilul traumatizat plangea asigurand fondul sonor, caci flacara lumanarii, tinuta de sotul meu, completa imaginea de comedie home-made.
Dupa cum spuneam intr-o singura seara am facut ce nu facusem tot anul. Cred ca suntem dispusi sa cununam un cuplu excentric in seara de 31.12.2012 la ora 21.00.

Muzica populara

Am gasit o sulutie ca dupa baie bebelusa sa accepte prosopul pe parul ud. Ii cant muzica populara si ii zic ca este carciumareasa, lelita, mandruta. Ori ii fac turban si o numesc Adnana (Toate panzele sus de Radu Tudoran).
Pe 7 ianuarie, de ziua mamaiei, micuta a fost costimata ca Nica fara pupaza din tei. Ne-am amuzat caci ii vine bine ia.

Despre depresie

Am inregistrat un interesant inceput de an. Am trecut printr-o urata depresie. De cand a inceput nu pot stabili cu exactitate, insa pot sa afirm ca a fost accentuata de starea de rau pe care am resimtit-o de Craciun cand am fost racita si am avut temperatura.
Bolnava de sarbatori nu a fost in planurile mele. Mai mult, sa fiu in continuare activa pe langa bebelusa m-a epuizat si mai mult. Desi i-am informat pe cei din jur ca nu ma simt bine, parca nimeni nu a priceput ca pot fi si eu fara energie. Asa am ajuns sa ma consum pana in punctul in care nu am mai simtit niciun strop de bucurie ca mai traiesc. Ajunsesem sa fiu tematoare si mi s-a nascut o panica interioara continua. Imi era frica de tot. Cu micuta incercam din rasputeri sa fiu pozitiva, iar acest efort ma seca de puteri mai tare.
Un alt factor al depresiei a fost si Revelionul pe care l-am petrecut a treia oara consecutiv acasa. Constienta ca am copil mic, in fiecare an am ciocnit sampania si m-am dus la culcare. Anul trecut am fost in pat la ora 1.00, anul acesta m-am culcat la ora 2.00. De ce am privit cu atata jale aceasta noapte? Am realizat ca eu nu mai sunt ceea ce eram. Din tipa careia ii placea sa danseze, care radea cu pofta, cea cu umor si mereu pe tocuri, machiata si imbracata cu o haina noua, de trei ani privesc la televizor un program pe care nu il inteleg si nu ma mai obosesc sa imi colorez obrajii si nici sa ma vestimentez ca de ocazie.
In prezent sunt mai bine. In seara in care am simtit ca ating punctul minim al starii, am vorbit deschis cu sotul meu. Vorbele sale nu s-au apropiat nici pe departe de caldura materna de care aveam nevoie, insa dialogul cu el mi-am permis sa dau frau liber lacrimilor si energia negativa a fost eliberata. Am PLANS, iar majusculele nu sunt o greseala de scriere, este forma grafica a lacrimilor pe care le-am eliberat.
Acum imi place din nou sa fiu cu bebelusa. Simt ca sunt din nou creativa. Nu am mai resimtit panica si ma vindec.

2012

La multi ani! Un an nou cu numeroase impliniri, cu multa sanatate si liniste.
Bebelusa si mama