Am facut eforturi mari ca bebelusa sa poata merge la prima ei serbare. A fost bolnava, caci asa e la gradinita.
Emotiile m-au dominat. Am simtit mare bucurie vazand-o imbracata ca un fulg de nea, stand ascultatoare pe scaunel, concentrata la buna desfasurare a evenimentului. Ce lipsea din aceasta frumoasa prezentare? Esentialul. Lipsind doua saptamani, fetita nu avea habar ce trebuie sa faca pe scena. Desi acasa am recitat eu poeziile, micuta nu a dorit sa le repete, iar cantecele nu le-a prea bagat in seama. Cum a fost? Amuzant. Niciun coleg nu era la fel ca celalat, fiecare se misca in legea sa, doamnele spuneau trei cuvinte, ei cate o silaba.
Am asistat la cea mai frumoasa serbare. Pe scena, inocenta a fost personajul principal. Ca om inrait de viata mi-am hranit spiritul cu puritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu