10 ani

Am aflat ieri ca se organizeaza intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii. Oau! Cand au trecut? Ce am facut in tot acest rastimp?
Intrebarile s-au bulucit in minte si o secunda am crezut ca nu am ce sa raspund. Nimic din cele indeplinite de mine nu iese din normal si din rutina omului crescut cu simtul responsabilitatii si a imperativului "trebuie":
1. lucrez
2. m-am maritat
3. am fost in excursii
4. am dat examene
5. am un copil
Din pacate nu voi putea sa smulg invidia nimanui caci nicaieri nu am excelat. La serviciu sunt una dintre furnicutele care pune umarul sa ridice averea conducatorului. Nunta a fost unul dintre acele multe evenimente cu o tanara imbracata in alb insotita de un mire in negru. Casatoria este presarata de treburile casnice si de problemele cotidiene. Concediile ni le-am petrecut in excursii punctate de numereoasele poze facute de sot, imagini pe care nu le-am mai privit apoi. Examenele fac parte din meseria onorabil de prost platita. In ce priveste ultima realizare, copilul, ma lupt cu el sa manance, sa doarma, sa faca la olita, sa nu bage in gura etc, devenind o mama agasanta, cicalitoare careia nu ii mai tace gura.
Totusi...
Sunt 10 ani minunati din viata mea. In banalitatea lor ei m-au invatat sa fiu cea de acum.
Ard de nerabdare sa ma falesc in fata fostelor colege cu normalitatea existentei mele.