Maine este ziua cea mare. Sunt emotionata. De 12 luni privesc uimita ca am fost capabila sa aduc pe lume un copil. Ma minunez zilnic cand ii vad mutrita, manutele, piciorusele si nu imi vine a crede ca s-au dezvoltat in mine.
Anul acesta a fost special deoarece am trecut prin numeroase momente cheie care mi-au cerut sa ma reanalizez, sa ma adaptez si sa ma obisnuiesc cu evenimentele noi:
In primul trimestru al anului am invatat sa am grija de bebelusa. Am trecut amandoua peste colici si peste nopti albe. Am invatat sa adorm in secunda in care pun capul pe perna.
A venit apoi clipa cand alaptatul devenise o piatra de incercare. Ambitia de fier m-a impins sa renunt la somn si sa imi desfund sanii pentru a o alapta pe fetita. Am izbutit ca 11 luni si jumatate sa pot sa o alaptez, iar intarcatul a fost initiativa ei transformand momentul in ceva natural nu intr-o etapa traumatizanta pentru cea mica.
Vara caniculara ne-a favorizat un program de vacanta. Zilnic am iesit in parc unde aveam locul nostru sub un copac umbros. Acolo ne-am facut prieteni de varsta noastra, iar in timpul somnului de dimineata al bebelusei am citit mult.
Din septembrie a urmat o noua schimbare majora. M-am intors la catedra. Despartirea a fost grea pentru mine. Luasem decizia inainte de a fi atat de prinsa de inatoririle de mama. Cinci ore pe zi sunt plecata, iar pregatirea orelor mi-o fac cand doarme cea mica. Cat sunt acasa sunt mamica ei care o plimba, o rasfata, se joaca cu ea. Mi-am propus ca pana la varsta de doi ani,cat as fi avut dreptul sa stau cu ea, sa incerc sa nu ma plang de oboseala. Recunosc ca sunt slaba si ca o data pe saptamana plang si ma descarc de toata tensiunea acumulata.
In prezent m-am obisnuit cu noul program casa-serviciu-casa, insa nu stiu daca mai fac ceva bine. Nu stiu daca mai sunt o mama buna si daca am mai ramas profesoara care eram odinioara (aici nu stiu daca am fost un cadru didactic bun).
Acum ne ies maselele. Vom trece impreuna si peste asta.
Cum am supravietuit? Datorita familiei: sot, mama, tata, soacra, socrul. Care este rezutatul? Am copilul pe care mi-l doream: (hiper)activ, sanatos, vesel si iubitor.
La multi ani, sa fiti sanatosi si voiosi cu toti! Sa va traiasaca!
RăspundețiȘtergereDespre cariera de mama iti pot spune ca sigur esti o mama buna, fiindca simplul fapt de a te gandi la acest lucru demonstreaza ca esti as in cariera de mama. In cariera de cadru didactic nu pot spune, ca nu am cunostita, dar avand in vedere ca te-ai intors deja la copiii de la scoala demonstreaza ca te-ai gandit la ei...asadara si aici esti pe plus!
Sa petreceti frumos, si va mai citim! Ne mai amintim si noi cum era mai mici!