Rezerva sau la salon?

Aceasta a fost intrebarea pe care am auzit-o atunci cand am fost dusa la terapie intensiva dupa operatie. Am optat sa fiu dusa intr-un salon deoarece m-am temut ca singura nu fac fata, iar partenera mea de salon va fi cu mai multa experienta si ma va ajuta. Am ales rau. In primul rand, am fost repartizata intr-o "boxa", adica o camaruta cu o chiuveta si fara toaleta, care corespundea prin geamuri cu un salon si o alta boxa. Drept urmare trebuia sa ma duc in salonul alaturat pentru a avea acces la toaleta, iar pozitia mediana a camarutei mele facea sa aud cand plang inca alti trei copii in afara de al meu. Peretii transparenti imi furau intimitatea cand ma spalam la chiuveta partial infundata. In al doilea rand, eram singura. Deci nu aveam pe cine sa intreb, la ce colega de camera sa apelez. Astfel am ajuns sa colind tot etajul doi de la maternitate in speranta ca o asistenta ma va ajuta cu sfaturi. Partea buna a fost ca nu mai trebuia sa spun unde sunt repartizata intrucat devenisem cunoscuta prin necunoastere: cum alaptez, cum schimb copilul, cum il infas, cum o curat etc.
Dupa cateva zile de spitalizare, am fost anuntata de doamna doctor ca ma mai tine in spital pentru a observa evolutia operatiei. Epuizata de nesomn, din cauza copilului meu si a celorlati copilasi, am cerut sa ma mut intr-o rezerva. Costa 150 de lei pe noapte si am descoperit o alta fata a spitalului. Camera era foarte frumos amenajata, aveam frigider, televizor, aer conditionat. Toate asistentele ma tratau ca pe o printesa, imi vorbeau diferit fata de "boxa" unde statusem si am primit informatii fara sa mai umblu creanga prin spital.
La final, cand m-am dus sa achit sederea, am descoperit si motivul curtoaziei: banii pot intra in contul spitalului sau pot fi donati sectiei maternitate. Cu sumele astfel adunate se mai cumpara seringi, spirt, vata, leucoplast,adica ce ar trebui sa existe in mod normal intr-un spital.