Piticanie si Clopotica

Citind in seara aceasta "Soldatelul de plumb" de Andersen am realizat ca intre jucarii se nasc iubiri secrete. Aceasta situatie este si intre jucariile bebelusei. Doua figurine gasite in parc au devenit parte componenta a mesei din bucatarie. Ea este Clopotica, o imitatie nereusita a zanei carpace, el a fost botezat de catre fetita Piticanie, un baietel imbracat cu bluza roz, pantaloni mov si cu pantofi verzi. La masa, desi nu e voie, ne jucam cu cei doi. Clopotica este impulsiva si inventiva, Piticania o asculta si pateste tot felul de accidente: cade de pe masa, cade de pe casa-lampa, cade in lapte, alearga prin balti si raceste etc. Mereu ii aminteste Clopoticai ca d-na Piticanie, mama lui, pe care nimeni nu a vazut-o, il cearta pentru ca s-a murdarit sau pentru ca s-a lovit. De ce participa la toate nebuniile gandite de Clopotica? In seara asta ne-am dat seama amandoua. Piticania o iubeste pe Clopotica. Clopotica calareste elefanti sau dinozauri, Piticania bea lapte cu paiul, insa nu ca oamenii, ci ca piticaniile, cu nasul, caci intre timp poate sa si vorbeasca. Clopo (cum o alinta el) sta in maini, iar Piti (cum il alinta ea) verifica cana de lapte sa vada daca are ecou dupa ce bebelusa se chinuie sa manance. Nu este bine sa te joci cand mananci, dar mesele fara cei doi ar fi fade.