De luni am inceput serviciul.
Cum ma descurc? Bine. Ce face bebelusa? Foarte bine. Sta cu mama mea si se inteleg minunat.
In prima zi am crezut ca va plange cand imi va descoperi lipsa, insa cea mica nu a schitat niciun gest ca ar fi deprimata. S-a jucat, a iesit la plimbare, a mancat asa cum ar fi facut si daca eu eram langa ea. Pe bunica o cunoaste din prima luna de viata. S-a obisnuit cu prezenta ei, iar blandetea caracteristica mamei o face sa fie adorata. Ca urmare, plec linistita fiindca stiu ca nu se putea sa fie cineva mai potrivit cu bebelusa decat mama.
Acum pretuiesc mai mult clipele petrecute cu fetita. Revenirea acasa este cea mai minunata clipa a zilei. Fetita uita de orice joc si vrea numai in bratele mele facand din mana bunicii sa plece acasa la ea.
Chiar daca dimineata voi fi la scoala, mi-am propus ca, pana cand mititica implineste doi ani, cand vin acasa, sa nu o ignor in favoarea planificarilor sau a lucrarilor de control. Ma pregatesc sa lucrez noaptea, in detrimentul odihnei. Asa sper sa fiu iertata pentru decizia de a reveni la catedra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu