1 inainte 11 inapoi

Bebelusa are 1 an si 11 luni. Peste putin timp implineste 2 ani.
Oau!
A crescut. Vorbeste. Imi da replici din ce in ce mai gandite. Initiaza jocuri. Este tandra, isi manifesta nestingherit sentimentele fata de intreaga familie. Ii cresc si maselele, iar hainele ii raman mici. E vesela, canta, danseaza. Imi spune ca merge la scoala ca si mine, isi ia gentuta cu jucarii si pleaca spre clasa.
Dar nu despre asta vreau sa povestesc. Pana aici am punctat ca mai facem "1 inainte" si insumam in total 2 ani.
Ma framanta ca inregistrez mici progrese urmate de mari regrese. Durerea mea o reprezinta defectele care se acumuleaza rapid:
1. Suge buza inferioara spre disperarea lui tati si a mamaiei;
2. Se scobeste in nas spre disperarea mea;
3. Face la olita doar cand vrea si numai daca o pun, nu cere. In restul momentelor se scapa pe ea fara nicio jena;
4. Nu este cea mai mancacioasa copila, are greutatea de vrabiuta;
5. Noaptea doarme in salturi, iar eu sunt epuizata;
6. Afara merge din ce in ce mai mult in brate, iar cand se hotaraste sa se deplaseze singura, nu merge in sensul dorit;
7. Nu merge de mana;
8. Nu adoarme singura;
9. Noaptea nu vrea si la tati in brate, ci numai la mine;
10. Trebuie sa se joace mereu cineva cu ea, eventual sa ne jucam noi, iar dumneaei sa ne ordone ce sa facem. Rar se joaca singura, iar atunci eu ma simt ca sunt fara sens.
11. Nu sta la imbracat.