Fetita nasilor a implinit o frumoasa varsta, 7ani. Am participat la petrecerea organizata la un loc de joaca din oras. Cred ca eu am asteptat cu mai multa nerabdare decat bebelusa deoarece doream sa vad cum se integreaza intre copii, dupa ce in urma cu trei luni mai fuseseram acolo.
A fost o petrecere foarte reusita. Ca mama am stat numai intre copii, iar sotul printre oamenii mari. Ca mama am mancat ce a ramas in farfuria micutei, iar tatal ce era pus la dispozitia oamenilor maturi. Ca mama am luat pauza cinci minute pentru a merge la toaleta si a bea pe fuga un suc, caci pierdeam joaca.
Ce am facut? Bebelusa a descoperit un tobogan pe masura ei, pe care se putea urca foarte usor. S-a dat dupa bunul plac fara a auzi din partea mea atentionarile obisnuite. A izbutit ca la final sa urce si in sens invers indeplinindu-si o foarte mare dorinta interzisa de mine pana acum. Fericirea care i se citea pe fata ma facea si pe mine fericita.
Am escaladat impreuna labirintul conceput pentru copii, ajungand la o casuta "misterioasa". Jocul acesta m-a bucurat si pe mine, caci in copilaria mea nu exista asa ceva. Peretii din plasa, scarile moi, multitudinea de mingi asigura securitatea micutilor care se dezlantuie cu o energie coplesitoare.
Contopita cu atmosfera festiva, micuta mea a rostit replicile pe care o sfatuisem sa le zica: "La multi ani, ... (numele sarbatoritei)!" si "Multi ani traiasca!". Am citit pe fata sarbatoritei si a nasilor ca aceste cuvinte au constituit un cadou sentimental mult mai pretios decat ceea ce am inclus in punguta.
Dupa trei ore de joaca, bebelusa era obosita. Ajunsa acasa a mancat si a dormit 10 ore fara sa se intoarca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu