Lucrez in invatamant de lavarsta de 18 ani. Am cunoscut aproape toate etapele acestei meserii. De la suplinitor necalificat la suplinitor calificat si apoi titular. De la debutant la definitiv si acum la gradul doi. Timp de 12 ani m-am concentrat asupra meseriei si am decis sa am un copil abia cand am ajuns intr-un moment de liniste.
In cele noua luni de sarcina am realizat ca procentele care mi-au fost luate din salariu pentru sanatate, somaj, pensie nu sunt in sprijinul meu, ci al altora. Am platit catre stat toate impozitele pentru a ma asigura ca la nevoie voi beneficia de sprijin, insa de servicii sanitare gratuite profita doar betivii si batausii care ajung in ultimul hal la urgente. Pentru cei cu mofturi, cum este nasterea asistata de un doctor de specialitate, costa scump ce e gratis.
In tara noastra se incurajeaza cu urale si aplauze lenea. Se merge dupa principiul "Cine-i harnic si munceste ori e prost, ori nu gandeste.". Drept urmare, in prezent voi fi pusa pe acelasi nivel cu mamele care nu au muncit nicio zi in viata lor, care nu s-au dus prea mult pe la scoala si care nu au gandit prea mult daca e momentul sa faca un copil (doi, trei, patru...). Toate vom primi aceeasi indemnizatie.
Sunt jefuita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu